Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU numai tu eşti cel căruia îi revine salvarea celor buni»” (Vasiliev, 1932, 353-354). Constatăm cu regret că scrisoarea menţionată constituie un rechizitoriu dur şi sever la adresa curţii imperiale bizantine, cu obligaţia de a recunoaşte că a fost deplin justificată. Dovadă stau evenimentele din preajma anului 800, profund imorale, toate sub auspiciile Irinei. Ea a fost primită la palat de Constantin al VIlea, fiind chiar asociată în atribuţiile puterii, în anul 792. De la bun început s-a dedat la intrigi, atât spre compromiterea împăratului cât şi a propriului ei fiu. Răutatea ei se dovedeşte pe deplin, căci îndeamnă şi îl determină pe Constantin al VI-lea să dispună orbirea unchiului său, cezarul Nikephoros şi tăierea limbii la alţi patru colaboratori, pe motiv că erau iconoclaşti. În anul 797, când Irina constată că autoritatea împăratului era în declin, organizează o revoltă prin care reuşeşte să-l aresteze. Ea dispune orbirea şi exilarea lui din palat, preluând ea toată puterea politică sub titlul de basileus. Incapacitatea ei în probleme administrative şi financiare atrage după sine compromiterea şi complotul prin care este înlăturată în anul 802. În secolul al IX-lea se reia firul împăraţilor prin Nikephor I Genikos (802-811), care face eforturi disperate spre redresarea decăderii economice provocate de Irina. Ca măsuri principale, se introduce anularea tuturor scutirilor fiscale şi vamale, ca şi, de asemenea, reactualizarea plăţilor unor impozite obligatorii tuturor. Prin aceasta s-a realizat refacerea tezaurul imperiului, defavorizaţi fiind doar cei cu venituri mari. S-au hotărât taxe vamale sectorului comercial şi s-au anulat scutirile fiscale la veniturile mănăstirilor şi a bisericilor. Cu redresarea financiară, evident că s-a putut întări armata, asigurându-se apărarea graniţelor şi ordinea internă. 12
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu În politica externă, toată perioada de tranziţie de la un secol la altul a fost favorabilă lui Carol cel Mare, şi, prin el, consolidării noului, şi deja celebrului, Imperiu Roman al Apusului. Irina însuşi, în 798, prin tratative diplomatice a cedat lui Carol cel Mare autoritatea asupra ducatului de Benevent şi Istria, iar Carol îi recunoaşte stăpânirea asupra Croaţiei. Suntem astfel în plin Ev Mediu când statele erau feude ale împăratului sau regelui ce dispunea de teritoriul lor. Secolul al IX-lea se scurge în favoarea creşterii şi consolidării Imperiului Roman de Apus. În primăvara anului 803 o delegaţie bizantină s-a deplasat la curtea imperială din Aachen, purtând tratative paşnice şi onorabile, prin care Italia se împărţea între cele două imperii. S-a conceput un tratat prin care Bizanţului îi reveneau: Veneţia, Dalmaţia maritimă, Calabria şi Sicilia, iar Istria, Ravenna, Pentapolis şi Roma erau preluate de Imperiul Apusean. Tratatul nu s-a semnat fiindcă bizantinilor nu le-a convenit consacrarea titlului de împărat regelui Carol cel Mare, dar pe parcurs acesta i-a revenit total, fiindu-i unanim recunoscut, astfel încât Italia a fost împărţită între cele imperii: Roma cu partea nordică a revenit Imperiului Roman Occidental, iar sudul a rămas în continuare Bizanţului. Fiindcă în istoria Bizanţului urmărim în mod deosebit latura religioasă, nu putem pierde din vedere că Iconoclasmul a adus mari prejudicii imperiului din punct de vedere politic. Duşmănia şi luptele crunte dintre cele două curente, iconoclast şi antiiconoclast, au condus spre persecuţii şi crime oribile ce au fost patronate de curtea imperială şi victime au căzut credincioşi, clerici, patriarhi şi chiar împăraţi. Aceste manifestări total imorale, au compromis Imperiul bizantin, şi în 13
- Page 3 and 4: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 5 and 6: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 7 and 8: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 9 and 10: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 11 and 12: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 13: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 17 and 18: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 19 and 20: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 21 and 22: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 23 and 24: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 25 and 26: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 27 and 28: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 29 and 30: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 31 and 32: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 33 and 34: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 35 and 36: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 37 and 38: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 39 and 40: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 41 and 42: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 43 and 44: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 45 and 46: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 47 and 48: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 49 and 50: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 51 and 52: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 53 and 54: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 55 and 56: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 57 and 58: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 59 and 60: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 61 and 62: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 63 and 64: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
În politica externă, toată perioada de tranziţie de la un secol<br />
la altul a fost favorabilă lui Carol cel Mare, şi, prin el,<br />
consolidării noului, şi deja celebrului, Imperiu Roman al<br />
Apusului.<br />
Irina însuşi, în 798, prin tratative diplomatice a cedat lui<br />
Carol cel Mare autoritatea asupra ducatului de Benevent şi<br />
Istria, iar Carol îi recunoaşte stăpânirea asupra Croaţiei. Suntem<br />
astfel în plin Ev Mediu când statele erau feude ale împăratului<br />
sau regelui ce dispunea de teritoriul lor.<br />
Secolul al IX-lea se scurge în favoarea creşterii şi<br />
consolidării Imperiului Roman de Apus. În primăvara anului<br />
803 o delegaţie bizantină s-a deplasat la curtea imperială din<br />
Aachen, purtând tratative paşnice şi onorabile, prin care Italia se<br />
împărţea între cele două imperii. S-a conceput un tratat prin care<br />
Bizanţului îi reveneau: Veneţia, Dalmaţia maritimă, Calabria şi<br />
Sicilia, iar Istria, Ravenna, Pentapolis şi Roma erau preluate de<br />
Imperiul Apusean. Tratatul nu s-a semnat fiindcă bizantinilor nu<br />
le-a convenit consacrarea titlului de împărat regelui Carol cel<br />
Mare, dar pe parcurs acesta i-a revenit total, fiindu-i unanim<br />
recunoscut, astfel încât Italia a fost împărţită între cele imperii:<br />
Roma cu partea nordică a revenit Imperiului Roman Occidental,<br />
iar sudul a rămas în continuare Bizanţului.<br />
Fiindcă în istoria Bizanţului urmărim în mod deosebit latura<br />
religioasă, nu putem pierde din vedere că Iconoclasmul a adus<br />
mari prejudicii imperiului din punct de vedere politic. Duşmănia<br />
şi luptele crunte dintre cele două curente, iconoclast şi<br />
antiiconoclast, au condus spre persecuţii şi crime oribile ce au<br />
fost patronate de curtea imperială şi victime au căzut<br />
credincioşi, clerici, patriarhi şi chiar împăraţi. Aceste<br />
manifestări total imorale, au compromis Imperiul bizantin, şi în<br />
13
Change language