Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
imperiu şi cu monopolul alegerii patriarhului, Veneţia se putea
considera, cu adevărat, marea beneficiară a cuceririi Bizanţului.
Ceilalţi cruciaţi au întemeiat ducate la Atena şi Moreea în
Peloponez, ce vor dura multă vreme, creând aici o civilizaţie de
coloratură franceză şi veneţiană.
O parte din feudalii bizantini s-au acomodat cu noul stil de
viaţă, pactizând cu cruciaţii, alţii au plecat în exil, organizând
rezistenţa împotriva cruciaţilor. Aceştia din urmă se vor grupa în
cinci centre independente: Niceea, unde ia naştere un nou
imperiu sub conducerea familiei Laskaris, Epirul, cu capitala la
Arta 1 sub conducerea Anghelilor, Trapezuntul, pe coasta de
sud-est a Mării Negre, întemeiat cu sprijinul reginei Georgiei, de
către nepoţii lui Andronic I, Alexios şi David, care au adoptat
titlul de Mari Comneni, Rhodosul, cârmuit de fostul arhonte al
Cretei, Leon Gabalas, şi Philadelphia, împreună cu oraşele din
jur, conduse de Theodor Mangaphas.
Imperiul de la Niceea
Niceea era cel mai puternic centru grecesc după prăbuşirea
Constantinopolului. Aici a venit şi Theodor Laskaris, care purta
titlul de despotes, în 1204 în refugiu, însă locuitorii, trecuţi prin
amara experienţă a comunicării cu puterea imperială a
Anghelilor, nu l-au lăsat pe Laskaris să intre în oraş, chiar dacă,
după lungi discuţii, i-au oferit adăpost familiei acestuia.
Acesta şi-a stabilit baza la mai neospitaliera Brussa, însă
ulterior, organizând energic lupta împotriva latinilor, şi-a atras
simpatia niceenilor, care s-au învoit să-l recunoască suveranul
lor. În martie 1205 sau 1206, Theodor I Laskaris a fost
1 Arta – oraş în nord-vestul Greciei (azi în Albania).
146