Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
Alexios al III-lea Angelos abandonează la 18 iulie 1203
capitala împresurată de cruciaţi, fugind la Adrianopol, însoţit
doar de fiica sa preferată, luând cu sine zece chintale de aur. Şi-a
găsit în cele din urmă refugiul la curtea sultanului de Iconion,
Kay Khusraw I, căruia îi făcuse cândva servicii importante.
Acesta a pornit în fruntea unei armate puternice spre Niceea, la
care atenta, de această dată, ex-suveranul. În luptă, surprinzător,
sultanul şi-a pierdut viaţa, iar Alexios al III-lea a căzut prizonier.
Şi-a petrecut restul vieţii în straie monahale, închis într-o
mănăstire din Asia Mică (Daşkov, 1999, 344-345).
Între timp, la 1 august 1203, fiul lui Isaac Anghelos al II-lea,
Alexios al IV-lea este încoronat ca asociat la domnie al tatălui
său orbit, readus de cavalerii cruciaţi pe tron. Pentru aceasta
Alexios le promisese să le plătească colosala sumă de 200.000
de mărci, să le întreţină timp de un an flota, să le pună la
dispoziţie zece mii de oşteni pentru campania în Orient şi să
formeze, pe cheltuială proprie, o garnizoană de 500 de ostaşi, în
unul dintre oraşele Palestinei. Pentru a-şi achita datoria, Alexios
al IV-lea a împovărat cu un impozit extraordinar toate
categoriile de populaţie, inclusiv clerul ortodox. Pe deasupra,
ostaşii cruciaţi făceau pe stăpânii absoluţi în împrejurimile
capitalei, iar la insistenţele împăratului, patriarhul Ioan
Kamateros a fost nevoit să facă un şir de concesii papei. Toate
acestea au stârnit o indignare extremă printre locuitorii capitalei,
basileul atrăgându-şi dispreţul tuturor.
În lunile următoare, realizând că nu va putea achita întreaga
sumă promisă cruciaţilor, Alexios al IV-lea a început să tragă de
timp, relaţiile agravându-se până la ultima limită. Cavalerii erau
nemulţumiţi de proasta întreţinere a oştirii lor, între latini şi
141