Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU însă, ca rezultat al unui accident stupid survenit ca urmare a încercării de a traversa călare îmbrăcat în armură un râu, moare înecat, armata sa dispersându-se. După acest eveniment neaşteptat şi în condiţiile în care ceilalţi capi ai cruciadei se vor bate câtva timp în Siria, cu rezultate modeste şi fără să poată elibera Cetatea Sfântă, Bizanţul redobândeşte libertatea de acţiune în Balcani. Sârbii sunt readuşi sub autoritatea Bizanţului prin înfrângerea lui Stefan Nemania în 1190 pe râul Moravia, iar apoi se semnează un tratat prin care se recunoaşte independenţa regatului sârb. Legăturile comerciale cu bizantinii vor fi întărite prin căsătoria unei nepoate a lui Isaac, Eudoxia, cu fiul cneazului sârb. În aprilie 1195 are loc o nouă lovitură de stat, cu repercusiuni multiple şi profunde, prin care la tronul imperiului ajunge fratele împăratului legitim, Alexios al III-lea (1195- 1203), care îl orbeşte pe fostul monarh şi îl întemniţează împreună cu fiul acestuia. Noul suveran era cu desăvârşire lipsit de talente în treburile guvernării: „Orice hârtie şi oricine i-ar fi adus-o împăratului, acesta o semna îndată, chiar dacă acolo era o înşiruire de cuvinte fără noimă, iar vizitatorul ar fi cerut ca marea să fie arată, pe pământ să se navigheze, iar munţii să fie puşi la mijlocul mării” (Choniates, 1860-1862, 140). În timpul domniei noului cârmuitor, un individ de o speţă inferioară chiar predecesorului, noul stat vlaho-bulgar este răscolit de rivalităţi între căpetenii, care duc la asasinarea lui Asan în 1196 şi a lui Petru în 1197, de către conjuraţia unor boieri pe care Constantinopolul caută să-i atragă de partea sa. Unul dintre asasini va primi toate onorurile în capitala romaică, fiind numit guvernator de Philippopolis (Muntean, 2000, 26). Conducerea vlaho-bulgarilor este preluată de fratele mai mic, 138
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu Ioniţă Caloian (1197-1207), care primeşte coroana regală de la papa Inocenţiu al III-lea. Acesta îl recunoaşte numai ca rege, deşi Ioniţă dorea să fie recunoscut ca împărat. Papa îi scrie apoi lui Ioniţă despre originea latină a vlahilor, în încercarea de a-l atrage la catolicism, iar acesta îi răspunde că are în minte memoria sângelui şi a patriei din care descinde (Popescu, 1996, 42). În timpul lui graniţele statului vlaho-bulgar se lărgesc, în defavoarea bizantinilor în primul rând, de la Dunăre până pe Mariţa inferioară şi de la portul Agatopol până la Vardarul superior. Dar agresiunea cea mai serioasă contra Bizanţului venea din altă direcţie. Fiul lui Barbarossa, Henric al IV-lea de Hohenstaufen, împăratul Germaniei şi regele Siciliei, a cerut printr-un ultimatm să le fie redate normanzilor pământurile de la Dyrrachium 3 până la Tessalonic, ameninţând cu războiul. Romeii i-au promis tribut, însă în vistieria pustiită de familia Anghelos nu erau destui bani. Încercarea lui Alexios al III-lea de a introduce un impozit extraordinar a provocat dezordini în capitală. În toamna lui 1197 Henric al IV-lea a murit, însă, în locul lui au apărut alţi şantajişti: dogele Republicii Veneţia, Enrico Dandolo, şi Lotario Conti, conte de Segni, cunoscut mai bine sub numele de papa Inocentiu al III-lea (Daşkov, 1999, 343). Frământările recente din Imperiul Romano-German au sustras Italia de sub dominaţia împăraţilor, papa Inocenţiu al IIIlea readucând în prim-planul politicii orientale a Occidentului catolic ideea de cruciadă. În concepţia papală Bizanţul trebuia supus nu militar, ci spiritual, prin realizarea unirii religioase a 3 Dyrrachium – oraş pe coasta Dalmaţiei (azi Durrës în Albania) 139
- Page 89 and 90: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 91 and 92: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 93 and 94: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 95 and 96: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 97 and 98: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 99 and 100: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 101 and 102: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 103 and 104: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 105 and 106: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 107 and 108: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 109 and 110: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 111 and 112: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 113 and 114: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 115 and 116: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 117 and 118: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 119 and 120: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 121 and 122: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 123 and 124: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 125 and 126: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 127 and 128: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 129 and 130: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 131 and 132: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 133 and 134: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 135 and 136: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137 and 138: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 139: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 151 and 152: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 153 and 154: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 155 and 156: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 157 and 158: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 159 and 160: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 161 and 162: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 163 and 164: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 165 and 166: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 167 and 168: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 169 and 170: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 171 and 172: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 173 and 174: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 175 and 176: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 177 and 178: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 179 and 180: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 181 and 182: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 183 and 184: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 185 and 186: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 187 and 188: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 189 and 190: Istorie şi spiritualitate în Biza
Ioan Octavian RUDEANU<br />
însă, ca rezultat al unui accident stupid survenit ca urmare a<br />
încercării de a traversa călare îmbrăcat în armură un râu, moare<br />
înecat, armata sa dispersându-se. După acest eveniment<br />
neaşteptat şi în condiţiile în care ceilalţi capi ai cruciadei se vor<br />
bate câtva timp în Siria, cu rezultate modeste şi fără să poată<br />
elibera Cetatea Sfântă, Bizanţul redobândeşte libertatea de<br />
acţiune în Balcani. Sârbii sunt readuşi sub autoritatea Bizanţului<br />
prin înfrângerea lui Stefan Nemania în 1190 pe râul Moravia, iar<br />
apoi se semn<strong>eaz</strong>ă un tratat prin care se recunoaşte independenţa<br />
regatului sârb. Legăturile comerciale cu bizantinii vor fi întărite<br />
prin căsătoria unei nepoate a lui Isaac, Eudoxia, cu fiul<br />
cn<strong>eaz</strong>ului sârb.<br />
În aprilie 1195 are loc o nouă lovitură de stat, cu<br />
repercusiuni multiple şi profunde, prin care la tronul imperiului<br />
ajunge fratele împăratului legitim, Alexios al III-lea (1195-<br />
1203), care îl orbeşte pe fostul monarh şi îl întemniţ<strong>eaz</strong>ă<br />
împreună cu fiul acestuia. Noul suveran era cu desăvârşire lipsit<br />
de talente în treburile guvernării: „Orice hârtie şi oricine i-ar fi<br />
adus-o împăratului, acesta o semna îndată, chiar dacă acolo era<br />
o înşiruire de cuvinte fără noimă, iar vizitatorul ar fi cerut ca<br />
marea să fie arată, pe pământ să se navigheze, iar munţii să fie<br />
puşi la mijlocul mării” (Choniates, 1860-1862, 140).<br />
În timpul domniei noului cârmuitor, un individ de o speţă<br />
inferioară chiar predecesorului, noul stat vlaho-bulgar este<br />
răscolit de rivalităţi între căpetenii, care duc la asasinarea lui<br />
Asan în 1196 şi a lui Petru în 1197, de către conjuraţia unor<br />
boieri pe care Constantinopolul caută să-i atragă de partea sa.<br />
Unul dintre asasini va primi toate onorurile în capitala romaică,<br />
fiind numit guvernator de Philippopolis (Muntean, 2000, 26).<br />
Conducerea vlaho-bulgarilor este preluată de fratele mai mic,<br />
138