Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU Primele semne ce prevestesc demolarea imperiului din 1204 apar sub acest Isaac II, edificiul statal ruinându-se deja în interior datorită sporirii sarcinilor fiscale ca şi a abuzurilor şi corupţiei administraţiei centrale, precum şi în provincie, unde erau atotputernici marii latifundiari. De altfel, impunerea unui impozit extraordinar pe turme, cu ocazia recăsătoririi basileului, va constitui una din principalele cauze ale răscoalei Asăneştilor. Deşi energicul general Alexios Branas a reuşit să înfrângă decisiv, în toamna anului 1185, pe normanzii ce pustiiseră Tesalonicul, obligându-i să abandoneze teritoriile cucerite în Peninsula Balcanică, în acelaşi timp în Bulgaria izbucneşte o violentă revoltă sub conducerea fraţilor Petru şi Asan, vlahi din sudul Dunării. Aceştia ceruseră să li se acorde ca pronoia un domeniu, în care vieţuia majoritatea covârşitoare a concetăţenilor lor împreună cu un însemnat număr de bulgari, însă refuzul cererii precum şi aroganţa curţii bizantine au determinat declanşarea răscoalei. Puternica mişcare care începe la Târnovo, capitala viitorului stat vlaho-bulgar, va antrena atât pe oamenii simpli cât şi pe cei înstăriţi, propietari de turme şi cirezi, dintre munţii Haemus şi Dunăre, vlahi sau bulgari. În luptele cu armatele imperiale (1186-1187) răsculaţii s-au dovedit în cele din urmă victorioşi, găsind sprijin la cumanii şi românii din stânga Dunării. Tratativele din primăvara anului 1187 au avut ca rezultat recunoaşterea de facto de către Bizanţ a celui deal doilea Ţarat Bulgar între Munţii Balcani şi Dunărea de Jos. Dominaţia bizantină în această zonă, care a durat 169 de ani se apropia de sfârşit. Tentativele imperialilor de a relua ofensiva vor eşua, în 1190 la Verria 2 şi în 1194 lângă Arcadiopolis 3 2 Verria – cetate în nordul Greciei (azi Berrhoia). 3 Arcadiopolis – oraş în Tracia (azi Lüleburgaz în Tucia europeană). 136
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu armatele romee fiind înfrânte. Al doilea Imperiu Bulgar a pretins să fie moştenitorul legitim al regatului lui Boris, Simeon şi Petru. Neţinând seamă de drepturile ecleziastice atât ale cetăţii Ohrida, cât şi ale Constantinopolului, a fost înfiinţată la Târnovo o arhiepiscopie independentă, iar Asan a fost încoronat ţar de primul său episcop. În acest timp o altă primejdie se conturează la orizont pentru bizantini: pericolul cruciat. În 1187 Palestina este invadată iar Ierusalimul cucerit de Salah ad-Din (Saladin), sultanul Egiptului şi al Siriei, care îl face prizonier pe regele Ierusalimului şi al Ciprului, Guy de Lusignan. Căderea Sfântului Mormânt în mâna musulmanilor atrage după sine declanşarea cruciadei a III-a, având în frunte pe cei mai vestiţi suverani apuseni: împăratul romano-german Frederic I Barbarossa, prinţul moştenitor, apoi rege al Angliei, Richard I Plantagenetul (Richard Inimă de Leu) şi regele Franţei, Filip al II-lea August. Monarhul german, ostil Bizanţului, deşi iniţial căzuse de acord la Nürnberg cu emisarii lui Isaac al II-lea ca basileul să-i dea ajutorul necesar când trupele sale se vor deplasa pe teren bizantin, încheie un acord cu sultanatul selgiucid de la Iconium, acţiune ce determină încheierea un acord între Isaac al II-lea şi Saladin. Acest lucru declanşează un val de atacuri din partea cruciaţilor asupra oraşelor bizantine. Frederic I ocupă Philippopolis 1 ca pe o cetate vrăjmaşă, la fel Adrianopolul 2 , iar conducătorul de Hohenstaufen se gândea chiar la o cucerire a Constantinopolului. În aceste condiţii cedarea lui Isaac al II-lea Anghelos seamănă în fond cu o capitulare. În urma unei convenţii Barbarossa îşi va trece soldaţii în Asia Mică, unde, 1 Philippopolis – oraş în Tracia (azi Plovdiv în Bulgaria). 2 Adrianopol – oraş în Tracia (azi Edirne în Turcia). 137
- Page 87 and 88: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 89 and 90: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 91 and 92: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 93 and 94: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 95 and 96: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 97 and 98: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 99 and 100: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 101 and 102: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 103 and 104: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 105 and 106: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 107 and 108: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 109 and 110: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 111 and 112: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 113 and 114: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 115 and 116: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 117 and 118: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 119 and 120: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 121 and 122: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 123 and 124: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 125 and 126: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 127 and 128: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 129 and 130: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 131 and 132: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 133 and 134: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 135 and 136: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 141 and 142: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 151 and 152: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 153 and 154: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 155 and 156: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 157 and 158: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 159 and 160: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 161 and 162: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 163 and 164: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 165 and 166: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 167 and 168: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 169 and 170: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 171 and 172: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 173 and 174: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 175 and 176: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 177 and 178: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 179 and 180: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 181 and 182: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 183 and 184: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 185 and 186: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 187 and 188: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
armatele romee fiind înfrânte. Al doilea Imperiu Bulgar a pretins<br />
să fie moştenitorul legitim al regatului lui Boris, Simeon şi<br />
Petru. Neţinând seamă de drepturile ecleziastice atât ale cetăţii<br />
Ohrida, cât şi ale Constantinopolului, a fost înfiinţată la Târnovo<br />
o arhiepiscopie independentă, iar Asan a fost încoronat ţar de<br />
primul său episcop.<br />
În acest timp o altă primejdie se contur<strong>eaz</strong>ă la orizont pentru<br />
bizantini: pericolul cruciat. În 1187 Palestina este invadată iar<br />
Ierusalimul cucerit de Salah ad-Din (Saladin), sultanul Egiptului<br />
şi al Siriei, care îl face prizonier pe regele Ierusalimului şi al<br />
Ciprului, Guy de Lusignan. Căderea Sfântului Mormânt în mâna<br />
musulmanilor atrage după sine declanşarea cruciadei a III-a,<br />
având în frunte pe cei mai vestiţi suverani apuseni: împăratul<br />
romano-german Frederic I Barbarossa, prinţul moştenitor, apoi<br />
rege al Angliei, Richard I Plantagenetul (Richard Inimă de Leu)<br />
şi regele Franţei, Filip al II-lea August. Monarhul german, ostil<br />
Bizanţului, deşi iniţial căzuse de acord la Nürnberg cu emisarii<br />
lui Isaac al II-lea ca basileul să-i dea ajutorul necesar când<br />
trupele sale se vor deplasa pe teren bizantin, încheie un acord cu<br />
sultanatul selgiucid de la Iconium, acţiune ce determină<br />
încheierea un acord între Isaac al II-lea şi Saladin. Acest lucru<br />
declanş<strong>eaz</strong>ă un val de atacuri din partea cruciaţilor asupra<br />
oraşelor bizantine. Frederic I ocupă Philippopolis 1 ca pe o cetate<br />
vrăjmaşă, la fel Adrianopolul 2 , iar conducătorul de<br />
Hohenstaufen se gândea chiar la o cucerire a<br />
Constantinopolului. În aceste condiţii cedarea lui Isaac al II-lea<br />
Anghelos seamănă în fond cu o capitulare. În urma unei<br />
convenţii Barbarossa îşi va trece soldaţii în Asia Mică, unde,<br />
1 Philippopolis – oraş în Tracia (azi Plovdiv în Bulgaria).<br />
2 Adrianopol – oraş în Tracia (azi Edirne în Turcia).<br />
137
Change language