Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU de la 1261 nu va crea decât un imperiu destul de slab, care sta gata să se prăbuşească şi care s-a menţinut cu greutate până în 1453. Ca rezultat al tuturor cruciadelor de până acum, sub autoritatea creştină au mai rămas Jaffa, Acra, Tripolis şi Antiohia. Nu putem pierde din vedere că şi astăzi Cetatea Sfântă a Ierusalimnului şi toate locurile sfinte ale creştinismului sunt în luptă de rezistenţă la agresiunea Islamului. Nu mai sunt cruciade, dar sunt frecvente pelerinajele la locurile sfinte monahale din zonă, ce reprezintă o prezenţă vie Creştinismului. Cruciada a VI-a (1248-1254). Subjugarea şi profanarea locurilor sfinte au continuat a indigna Occidentul credincios, ţinând cont că Imperiul Bizantin nu mai putea întreprinde nimic, datorită şi lipsei de cooperare şi sprijin din partea statelor creştine europene. Papa Inocenţiu al IV-lea (1243-1253) a deschis din nou problema dureroasă a creştinismului, cu teritoriile originare şi sfinte sub ocupaţia păgână şi persecutarea creştinilor. De data aceasta regele Franţei, Ludovic al IX-lea, zis şi cel Sfânt, a răspuns chemării şi, personal, a condus o expediţie bine organizată, ducând lupte crunte în zonă, în perioada 1248-1254. Flota i-a fost distrusă, el căzând şi prizonier. Salvat totuşi, n-a mai dispus însă de forţă suficientă pentru a continua lupta, reuşind să se întoarcă în ţară cu conştiinţa de creştin împăcată şi cu încrederea în viitor. Cruciada a VII-a (1270) se reduce la o expediţie, tot a lui Ludovic al IX-lea cel Sfânt, reuşind să ajungă la Tunis, sperând într-o alianţă cu emirul zonei împotriva Egiptului, de unde să se îndrepte spre Ierusalim. Gânduri bune şi frumoase, dar o epidemie de ciumă năpustită asupra cruciaţilor n-a iertat nici pe 132
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu rege, astfel că totul s-a încheiat cu atât, punând capăt capitolului cruciadelor şi rezultând un bilanţ cu realizări disproporţionat de mici faţă de sacrificiile ce s-au făcut. În încheiere trebuie luate în considerare opiniile prestigiosului bizantinolog Ioan Rămureanu, după cum urmează: „Consecinţele cruciadelor au fost şi pozitive şi negative. Au fost pozitive pentru că datorită comerţului maritim dintre Europa, Orientul Apropiat şi Africa s-au dezvoltat oraşele, a înflorit burghezia şi chiar primele întreprinderi de tip capitalist, care au sprijinit apoi înflorirea literaturii, a artei şi a ştiinţei. Cultura bizantină, continuatoarea prestigioasei culturi greco-romane a contribuit în cea mai mare măsură la dezvoltarea civilizaţiei şi culturii apusene. Constantinopolul a fost în Evul Mediu centrul civilizaţiei şi al culturii universale, aşa cum va deveni Parisul mai târziu. Între consecinţele negative notăm: scăderea moralităţii şi a diciplinei bisericeşti, dar mai ales slăbirea conştiinţei unităţii Bisericii, mai ales după cruciada a IV-a când dezbinarea dintre Biserica Răsăritului şi Biserica Apusului s-a adâncit cu adevărat. Dacă orgoliul bizantinilor pentru trecutul lor şi pentru cultura lor, moştenitoarea prestigioasei culturi greco-romane, a dăunat unităţii Bisericii, nu mai puţin dăunătoare a fost pretenţia de dominare a cavalerilor occidentali, care s-au străduit s-o impună în numele Bisericii Catolice, totdeauna doritoare să obţină conducerea supremă în Biserica lui Hristos, în detrimentul Bisericii Răsăritului. Alunecând prea mult spre interesele lumeşti spre secularism, conducătorii apuseni ai vieţii bisericeşti au contribuit la naşterea spiritului libertin şi protestatar, care se va amplifica cu putere în 133
- Page 83 and 84: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 85 and 86: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 87 and 88: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 89 and 90: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 91 and 92: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 93 and 94: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 95 and 96: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 97 and 98: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 99 and 100: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 101 and 102: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 103 and 104: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 105 and 106: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 107 and 108: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 109 and 110: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 111 and 112: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 113 and 114: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 115 and 116: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 117 and 118: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 119 and 120: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 121 and 122: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 123 and 124: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 125 and 126: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 127 and 128: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 129 and 130: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 131 and 132: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 133: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137 and 138: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 139 and 140: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 141 and 142: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 151 and 152: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 153 and 154: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 155 and 156: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 157 and 158: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 159 and 160: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 161 and 162: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 163 and 164: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 165 and 166: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 167 and 168: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 169 and 170: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 171 and 172: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 173 and 174: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 175 and 176: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 177 and 178: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 179 and 180: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 181 and 182: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 183 and 184: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
rege, astfel că totul s-a încheiat cu atât, punând capăt capitolului<br />
cruciadelor şi rezultând un bilanţ cu realizări disproporţionat de<br />
mici faţă de sacrificiile ce s-au făcut.<br />
În încheiere trebuie luate în considerare opiniile<br />
prestigiosului bizantinolog Ioan Rămureanu, după cum urm<strong>eaz</strong>ă:<br />
„Consecinţele cruciadelor au fost şi pozitive şi negative. Au fost<br />
pozitive pentru că datorită comerţului maritim dintre Europa,<br />
Orientul Apropiat şi Africa s-au dezvoltat oraşele, a înflorit<br />
burghezia şi chiar primele întreprinderi de tip capitalist, care au<br />
sprijinit apoi înflorirea literaturii, a artei şi a ştiinţei. Cultura<br />
bizantină, continuatoarea prestigioasei culturi greco-romane a<br />
contribuit în cea mai mare măsură la dezvoltarea civilizaţiei şi<br />
culturii apusene. Constantinopolul a fost în Evul Mediu centrul<br />
civilizaţiei şi al culturii universale, aşa cum va deveni Parisul<br />
mai târziu.<br />
Între consecinţele negative notăm: scăderea moralităţii şi a<br />
diciplinei bisericeşti, dar mai ales slăbirea conştiinţei unităţii<br />
Bisericii, mai ales după cruciada a IV-a când dezbinarea dintre<br />
Biserica Răsăritului şi Biserica Apusului s-a adâncit cu adevărat.<br />
Dacă orgoliul bizantinilor pentru trecutul lor şi pentru cultura<br />
lor, moştenitoarea prestigioasei culturi greco-romane, a dăunat<br />
unităţii Bisericii, nu mai puţin dăunătoare a fost pretenţia de<br />
dominare a cavalerilor occidentali, care s-au străduit s-o impună<br />
în numele Bisericii Catolice, totdeauna doritoare să obţină<br />
conducerea supremă în Biserica lui Hristos, în detrimentul<br />
Bisericii Răsăritului.<br />
Alunecând prea mult spre interesele lumeşti spre secularism,<br />
conducătorii apuseni ai vieţii bisericeşti au contribuit la naşterea<br />
spiritului libertin şi protestatar, care se va amplifica cu putere în<br />
133