Afi?eaz? documentul PDF

Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF

greenstone.bjc.ro
from greenstone.bjc.ro More from this publisher
17.06.2013 Views

Ioan Octavian RUDEANU Cruciada a V-a (1228-1229) este o cruciadă complexă, cu mai multe acţiuni, toate specifice Evului Mediu, profund religios, ilustrând devotamentul şi spiritul de jertfă în cinstirea Locurilor Sfinte. O expediţie a fost iniţiată de Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) care, însoţit de Leopold al VII-lea, duce al Austriei, a condus o mică armată care s-a plasat în Valea Iordanului. Nedispunând de forţe pentru a ataca Ierusalimul, s-a întors în ţară. O altă expediţie a fost condusă de Wilhelm de Olanda şi George de Wied, reuşind să mobilizeze olandezi, germani şi francezi, dovedind credinţă fanatică. Cu aceeaşi idee, că din Egipt se poate porni spre cucerirea Ierusalimului, au debarcat şi cucerit nordul Egiptului, dar totuşi nu au reuşit o expediţie spre Ierusalim. Principal reprezentant al cruciadei a V-a este considerat împăratul Germaniei, Friederich al II-lea de Hohenstaufen (1215-1250), care a reuşit să ajungă în Palestina, să ia în stăpânire un anumit teren în vederea asaltului asupra Ierusalimului. Interesant este faptul că intrând în relaţii cu sultanul Egiptului, Malik-al-Kamil, a reuşit să realizeze Tratatul de la Jaffa (11 februarie 1229), prin care i se permitea preluarea sub administraţie a Ierusalimului cu o zonă extinsă din Galileea. Deplin satisfăcut a intrat în Ierusalim şi s-a încoronat ca rege la 17 martie 1229, după care s-a întors în patrie. Dominaţia creştină s-a menţinut până la 1244, când o hoardă de turci, chemaţi de sultanul Egiptului a năvălit şi a ocupat Ierusalimul. La 13 aprilie 1204 cruciaţii au luat definitiv controlul şi puterea la Constantinopol. Doar la vârsta de 32 de ani, este 130

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu înscăunat pe tronul basileilor de Constantinopol, Balduin de Flandra, protejatul dogelui Veneţiei. Din moştenirea preluată de Balduin era şi aceea de recuperare a vechilor teritorii ce aparţineau bizantinilor. Ideea nu a fost însă încununată cu o victorie, pierzând bătălia şi odată cu ea chiar libertatea şi viaţa. „Astfel la 14 aprilie 1205, Balduin de Flandra, primul împărat franc de la Constantinopol, a fost prins viu, iar contele Ludovic de Blois, nepotul regelui Filip August, a fost ucis în faţa oraşului Adrianopol de către valahii lui Ioniţă. Balduin a fost dus la Târnovo, capitala valahilor, unde câteva luni mai târziu va muri în captivitate, în condiţii neelucidate, dar, probabil, atroce”. Vestea de cele petrecute la Constantinopol a ajuns până la Inocenţiu al III-lea. Omul politic care era papa nu putea să nu vadă că o asemenea purtare nu era deloc în favoarea unităţii lumii creştine. De aceea, papa furios, scria lui Bonifaciu de Montferrat, învinuindu-l de felul cum cruciada deviase de la planul ei iniţial: „Neavând nici un drept, nici o putere asupra Greciei, v-aţi abătut imprudent şi în mod nechibzuit de la planul vostru, îndreptându-vă privirea spre Constantinopol, în loc de Ierusalim […]; Dar vinovăţia voastră se agravează prin faptul că nu aţi cruţat absolut nimic şi pe nimeni. Purtarea voastră a făcut ca biserica grecească să nu mai vrea să se supună tronului apostolic, văzând din partea latinilor numai fapte diabolice şi criminale, ceea ce le dă dreptul de a vă privi cu dezgust, ca pe nişte câini…”. Contemporanii şi istoricii de mai târziu au numit cucerirea Constantinopolului un adevărat act de brigandaj. Prin cruciada a IV-a se dădea o lovitură foarte grea Bizanţului, căci restaurarea 131

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />

înscăunat pe tronul basileilor de Constantinopol, Balduin de<br />

Flandra, protejatul dogelui Veneţiei.<br />

Din moştenirea preluată de Balduin era şi aceea de<br />

recuperare a vechilor teritorii ce aparţineau bizantinilor. Ideea<br />

nu a fost însă încununată cu o victorie, pierzând bătălia şi odată<br />

cu ea chiar libertatea şi viaţa.<br />

„Astfel la 14 aprilie 1205, Balduin de Flandra, primul<br />

împărat franc de la Constantinopol, a fost prins viu, iar contele<br />

Ludovic de Blois, nepotul regelui Filip August, a fost ucis în<br />

faţa oraşului Adrianopol de către valahii lui Ioniţă. Balduin a<br />

fost dus la Târnovo, capitala valahilor, unde câteva luni mai<br />

târziu va muri în captivitate, în condiţii neelucidate, dar,<br />

probabil, atroce”.<br />

Vestea de cele petrecute la Constantinopol a ajuns până la<br />

Inocenţiu al III-lea. Omul politic care era papa nu putea să nu<br />

vadă că o asemenea purtare nu era deloc în favoarea unităţii<br />

lumii creştine. De aceea, papa furios, scria lui Bonifaciu de<br />

Montferrat, învinuindu-l de felul cum cruciada deviase de la<br />

planul ei iniţial: „Neavând nici un drept, nici o putere asupra<br />

Greciei, v-aţi abătut imprudent şi în mod nechibzuit de la planul<br />

vostru, îndreptându-vă privirea spre Constantinopol, în loc de<br />

Ierusalim […]; Dar vinovăţia voastră se agrav<strong>eaz</strong>ă prin faptul că<br />

nu aţi cruţat absolut nimic şi pe nimeni. Purtarea voastră a făcut<br />

ca biserica grecească să nu mai vrea să se supună tronului<br />

apostolic, văzând din partea latinilor numai fapte diabolice şi<br />

criminale, ceea ce le dă dreptul de a vă privi cu dezgust, ca pe<br />

nişte câini…”.<br />

Contemporanii şi istoricii de mai târziu au numit cucerirea<br />

Constantinopolului un adevărat act de brigandaj. Prin cruciada a<br />

IV-a se dădea o lovitură foarte grea Bizanţului, căci restaurarea<br />

131

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!