Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU Cruciada a V-a (1228-1229) este o cruciadă complexă, cu mai multe acţiuni, toate specifice Evului Mediu, profund religios, ilustrând devotamentul şi spiritul de jertfă în cinstirea Locurilor Sfinte. O expediţie a fost iniţiată de Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) care, însoţit de Leopold al VII-lea, duce al Austriei, a condus o mică armată care s-a plasat în Valea Iordanului. Nedispunând de forţe pentru a ataca Ierusalimul, s-a întors în ţară. O altă expediţie a fost condusă de Wilhelm de Olanda şi George de Wied, reuşind să mobilizeze olandezi, germani şi francezi, dovedind credinţă fanatică. Cu aceeaşi idee, că din Egipt se poate porni spre cucerirea Ierusalimului, au debarcat şi cucerit nordul Egiptului, dar totuşi nu au reuşit o expediţie spre Ierusalim. Principal reprezentant al cruciadei a V-a este considerat împăratul Germaniei, Friederich al II-lea de Hohenstaufen (1215-1250), care a reuşit să ajungă în Palestina, să ia în stăpânire un anumit teren în vederea asaltului asupra Ierusalimului. Interesant este faptul că intrând în relaţii cu sultanul Egiptului, Malik-al-Kamil, a reuşit să realizeze Tratatul de la Jaffa (11 februarie 1229), prin care i se permitea preluarea sub administraţie a Ierusalimului cu o zonă extinsă din Galileea. Deplin satisfăcut a intrat în Ierusalim şi s-a încoronat ca rege la 17 martie 1229, după care s-a întors în patrie. Dominaţia creştină s-a menţinut până la 1244, când o hoardă de turci, chemaţi de sultanul Egiptului a năvălit şi a ocupat Ierusalimul. La 13 aprilie 1204 cruciaţii au luat definitiv controlul şi puterea la Constantinopol. Doar la vârsta de 32 de ani, este 130
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu înscăunat pe tronul basileilor de Constantinopol, Balduin de Flandra, protejatul dogelui Veneţiei. Din moştenirea preluată de Balduin era şi aceea de recuperare a vechilor teritorii ce aparţineau bizantinilor. Ideea nu a fost însă încununată cu o victorie, pierzând bătălia şi odată cu ea chiar libertatea şi viaţa. „Astfel la 14 aprilie 1205, Balduin de Flandra, primul împărat franc de la Constantinopol, a fost prins viu, iar contele Ludovic de Blois, nepotul regelui Filip August, a fost ucis în faţa oraşului Adrianopol de către valahii lui Ioniţă. Balduin a fost dus la Târnovo, capitala valahilor, unde câteva luni mai târziu va muri în captivitate, în condiţii neelucidate, dar, probabil, atroce”. Vestea de cele petrecute la Constantinopol a ajuns până la Inocenţiu al III-lea. Omul politic care era papa nu putea să nu vadă că o asemenea purtare nu era deloc în favoarea unităţii lumii creştine. De aceea, papa furios, scria lui Bonifaciu de Montferrat, învinuindu-l de felul cum cruciada deviase de la planul ei iniţial: „Neavând nici un drept, nici o putere asupra Greciei, v-aţi abătut imprudent şi în mod nechibzuit de la planul vostru, îndreptându-vă privirea spre Constantinopol, în loc de Ierusalim […]; Dar vinovăţia voastră se agravează prin faptul că nu aţi cruţat absolut nimic şi pe nimeni. Purtarea voastră a făcut ca biserica grecească să nu mai vrea să se supună tronului apostolic, văzând din partea latinilor numai fapte diabolice şi criminale, ceea ce le dă dreptul de a vă privi cu dezgust, ca pe nişte câini…”. Contemporanii şi istoricii de mai târziu au numit cucerirea Constantinopolului un adevărat act de brigandaj. Prin cruciada a IV-a se dădea o lovitură foarte grea Bizanţului, căci restaurarea 131
- Page 81 and 82: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 83 and 84: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 85 and 86: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 87 and 88: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 89 and 90: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 91 and 92: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 93 and 94: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 95 and 96: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 97 and 98: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 99 and 100: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 101 and 102: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 103 and 104: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 105 and 106: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 107 and 108: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 109 and 110: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 111 and 112: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 113 and 114: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 115 and 116: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 117 and 118: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 119 and 120: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 121 and 122: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 123 and 124: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 125 and 126: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 127 and 128: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 129 and 130: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 131: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 135 and 136: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 137 and 138: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 139 and 140: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 141 and 142: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 143 and 144: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 145 and 146: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 147 and 148: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 149 and 150: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 151 and 152: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 153 and 154: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 155 and 156: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 157 and 158: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 159 and 160: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 161 and 162: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 163 and 164: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 165 and 166: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 167 and 168: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 169 and 170: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 171 and 172: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 173 and 174: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 175 and 176: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 177 and 178: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 179 and 180: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 181 and 182: Istorie şi spiritualitate în Biza
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu<br />
înscăunat pe tronul basileilor de Constantinopol, Balduin de<br />
Flandra, protejatul dogelui Veneţiei.<br />
Din moştenirea preluată de Balduin era şi aceea de<br />
recuperare a vechilor teritorii ce aparţineau bizantinilor. Ideea<br />
nu a fost însă încununată cu o victorie, pierzând bătălia şi odată<br />
cu ea chiar libertatea şi viaţa.<br />
„Astfel la 14 aprilie 1205, Balduin de Flandra, primul<br />
împărat franc de la Constantinopol, a fost prins viu, iar contele<br />
Ludovic de Blois, nepotul regelui Filip August, a fost ucis în<br />
faţa oraşului Adrianopol de către valahii lui Ioniţă. Balduin a<br />
fost dus la Târnovo, capitala valahilor, unde câteva luni mai<br />
târziu va muri în captivitate, în condiţii neelucidate, dar,<br />
probabil, atroce”.<br />
Vestea de cele petrecute la Constantinopol a ajuns până la<br />
Inocenţiu al III-lea. Omul politic care era papa nu putea să nu<br />
vadă că o asemenea purtare nu era deloc în favoarea unităţii<br />
lumii creştine. De aceea, papa furios, scria lui Bonifaciu de<br />
Montferrat, învinuindu-l de felul cum cruciada deviase de la<br />
planul ei iniţial: „Neavând nici un drept, nici o putere asupra<br />
Greciei, v-aţi abătut imprudent şi în mod nechibzuit de la planul<br />
vostru, îndreptându-vă privirea spre Constantinopol, în loc de<br />
Ierusalim […]; Dar vinovăţia voastră se agrav<strong>eaz</strong>ă prin faptul că<br />
nu aţi cruţat absolut nimic şi pe nimeni. Purtarea voastră a făcut<br />
ca biserica grecească să nu mai vrea să se supună tronului<br />
apostolic, văzând din partea latinilor numai fapte diabolice şi<br />
criminale, ceea ce le dă dreptul de a vă privi cu dezgust, ca pe<br />
nişte câini…”.<br />
Contemporanii şi istoricii de mai târziu au numit cucerirea<br />
Constantinopolului un adevărat act de brigandaj. Prin cruciada a<br />
IV-a se dădea o lovitură foarte grea Bizanţului, căci restaurarea<br />
131