Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
înscăunat pe tronul basileilor de Constantinopol, Balduin de
Flandra, protejatul dogelui Veneţiei.
Din moştenirea preluată de Balduin era şi aceea de
recuperare a vechilor teritorii ce aparţineau bizantinilor. Ideea
nu a fost însă încununată cu o victorie, pierzând bătălia şi odată
cu ea chiar libertatea şi viaţa.
„Astfel la 14 aprilie 1205, Balduin de Flandra, primul
împărat franc de la Constantinopol, a fost prins viu, iar contele
Ludovic de Blois, nepotul regelui Filip August, a fost ucis în
faţa oraşului Adrianopol de către valahii lui Ioniţă. Balduin a
fost dus la Târnovo, capitala valahilor, unde câteva luni mai
târziu va muri în captivitate, în condiţii neelucidate, dar,
probabil, atroce”.
Vestea de cele petrecute la Constantinopol a ajuns până la
Inocenţiu al III-lea. Omul politic care era papa nu putea să nu
vadă că o asemenea purtare nu era deloc în favoarea unităţii
lumii creştine. De aceea, papa furios, scria lui Bonifaciu de
Montferrat, învinuindu-l de felul cum cruciada deviase de la
planul ei iniţial: „Neavând nici un drept, nici o putere asupra
Greciei, v-aţi abătut imprudent şi în mod nechibzuit de la planul
vostru, îndreptându-vă privirea spre Constantinopol, în loc de
Ierusalim […]; Dar vinovăţia voastră se agravează prin faptul că
nu aţi cruţat absolut nimic şi pe nimeni. Purtarea voastră a făcut
ca biserica grecească să nu mai vrea să se supună tronului
apostolic, văzând din partea latinilor numai fapte diabolice şi
criminale, ceea ce le dă dreptul de a vă privi cu dezgust, ca pe
nişte câini…”.
Contemporanii şi istoricii de mai târziu au numit cucerirea
Constantinopolului un adevărat act de brigandaj. Prin cruciada a
IV-a se dădea o lovitură foarte grea Bizanţului, căci restaurarea
131