Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
vina celor mari. Era un lucru obişnuit şi general răspândit, ca
mamele să pună copiii să se roage pentru părinţii lor. O întreagă
literatură laică şi religioasă întreţinea această credinţă pentru
care există şi o sărbătoare în calendarul catolic (28 decembrie)
asociată cu cultul lui Iisus copil, iar cruciada copiilor va purta
amprenta constantă a acestei aprecieri, până identificare.
Ziua de 28 decembrie devine o zi deosebită, în care se
alegea episcopus puerorum, prin care filosofia vremii era
transpusă în creştinism.
Am putea spune că această Cruciadă a copiilor a avut o
tradiţie prin importanţa pe care ei au jucat-o alături de părinţi la
primele cruciade, ca iscoade.
Pornită din Franţa, din departamentul Vendame, în jurul
ciobănaşului Etienne din cătunul Claies se strâng aproximativ
30.000 de copii, băieţi şi fete, din regiunile Normandia,
Vendromais şi Ile de Frances. Ajunşi la catedrala Saint Denis au
fost îndemnaţi să se întoarcă acasă. Sărăcia şi lipsurile, însă, i-au
făcut să ajungă în portul Marsilia, unde se îmbarcă pe şapte
corăbii cu care pornesc spre estul Mediteranei. Două au eşuat pe
drum, iar celelalte cinci au ajuns în portul Alexandria, unde
copiii au fost vânduţi ca sclavi.
S-a mai încercat şi transportarea unor copii din Germania,
conduşi de un anume Nicolas din Köln, care au ajuns în Genova,
sperând că cineva îi va duce în Palestina. Au mers şi la papa
într-o stare deplorabilă, fiind sfătuiţi să se întoarcă acasă. „Ceea
ce la început fusese măreţ, la întoarcere nu era decât tembelism,
mulţi rătăceau drum şi numai puţini din cei plecaţi în cruciadă
au mai revăzut căminul părintesc”.
Această cruciadă ivită în Europa catolică, este începutul
unui lanţ de înfrângeri, de accidente în lumea Orientului.
129