Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
de înrolare pentru eliberarea locurilor sfinte. Chemarea a avut
mare ecou la toate categoriile sociale. Din păcate entuziasmul a
fost prea mare, încât acţiunile au fost prea puţin judecate
raţional.
Începutul a fost chiar extrem de dureros. Un prim val de
credincioşi, reuşind a întruni 50.000 de voluntari, bărbaţi, femei
şi copii chiar, au plecat spre locurile sfinte în primăvara anului
1096. Conduşi de kaiserul german Walter Habenicht şi monahul
Petre Eremitul din Picardia, au ajuns în august la
Constantinopol. Împăratul Alexios I Comnenul i-a condus pe
coasta golfului Nicomidiei, asigurându-i că merg spre locurile
sfinte. Au înaintat foarte puţin căci, neorganizaţi militar, au fost
ucişi până la unul de musulmani.
Luându-se cunoştinţă de acest dezastru s-a trecut la grupări
organizate, formate din cavaleri cruciaţi, conduse de
personalităţi celebre precum Godefroy de Bouillon al
Lutharingiei, contele Robert de Flandra şi Courthouse, ducele
Normandiei.
În 1097, patru grupări organizate, totalizând 200.000 de
luptători, s-au reunit la Constantinopol apoi l-au depăşit,
îndreptându-se spre locurile sfinte. În înaintare au reuşit să
înfiinţeze un prim stat latin la Edessa, care a durat până în anul
1144, apoi un al doilea stat latin, Antiohia, care a durat din 1098
până în 1268.
Din Antiohia, sub conducerea contelui Raymond de
Toulouse, cruciaţii în număr de 1.200 de cavaleri şi 12.000 de
soldaţi au înaintat spre Ierusalim. L-au asediat în perioada 7-15
iulie 1099, după care au intrat şi au organizat regatul latin al
Ierusalimului. Fapt dezonorabil pentru creştini a fost
122