Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
CRUCIADELE
Cruciadele reprezintă unul dintre cele mai interesante
evenimente din istoria universală, care s-a desfăşurat pe o
suprafaţă geografică foarte mare, cuprinzând cele trei
continente: Europa, Asia şi Africa. Pe lângă extinderea
geografică, cruciadele s-au desfăşurat şi pe o îndelungată
perioadă cronologică, ţinând cont că au început cu anul 1096 şi
s-au încheiat cu Cruciada a VII-a, în 1270.
E o tradiţie istorică de a se încadra cruciadele tematic în
istoria bizantină, justificat fiind de faptul că Imperiul bizantin a
fost deosebit de afectat de acestea, deşi ele au fost rezultatul
iniţiativei imperiilor occidentale. Un alt motiv de încadrare a
cruciadelor în Bizantinologie, este faptul că ele au un profund
caracter religios şi prezintă interes deosebit pentru istoria
creştinismului, care în bună parte se contopeşte cu istoria
Bizanţului.
Din punct de vedere teologic, cruciadele prezintă un interes
deosebit, fiincă ele sunt o creaţie a creştinismului şi prilejuiesc
calificări de cea mai mare importanţă. Indiscutabil, cruciadele
sunt foarte interesante, o trecere a lor în revistă impunându-se.
Cruciada I (1096-1099) are la origine apelul lui Alexios I
Comnenul (1081-1099) adresat papei Urban al II-lea, de a-l
ajuta în luptele contra musulmanilor care ocupaseră locurile
sfinte. Papa a răspuns favorabil apelului şi în 25 noiembrie
1095, la Conciliul de la Clermont, în Franţa, a lansat chemarea
121