Afi?eaz? documentul PDF
Afi?eaz? documentul PDF Afi?eaz? documentul PDF
Ioan Octavian RUDEANU loc Marea Schismă? E adevărat că în anul 800 a avut loc scindarea principală, de ordin politic, distingându-se două imperii: de Apus şi de Răsărit, dar motivele principale, după opinia noastră, au fost de ordin religios. Se impune, astfel, a recunoaşte că în secolul al VIII-lea, în Imperiul Bizantin a predominat iconoclasmul cu eliminarea radicală a icoanelor şi a tot ce împodobea bisericile, a călugărilor şi chiar a marilor ierarhi, fideli sinoadelor, ceva cu totul străin zonei apusene pastorată de papii Romei. Inevitabil sa produs o răceală între cele două focare ale creştinismului, iar, după cum era şi normal, Roma a protestat atât împotriva doctrinei iconoclaste cât şi împotriva persecuţiilor la care au fost impuşi drept credincioşii. Să luăm în considerare că Roma, ca instituţie religioasă, avea nevoie de un protector politic, ştiindu-se că era năvălirilor barbare şi a celor islamice era încă în vigoare. În acest climat istoric, Roma şi-a căutat sprijin şi l-a găsit în cel mai prestigios regat al epocii, cel franc, patronat de dinastia carolingiană, care îşi dobândise şi ea, deja, o faimă deosebită. La rândul său Carol cel Mare n-a fost lipsit de orgoliu, ceea ce explică dorinţa şi faptul de a sărbători Naşterea Domnului la Roma. Nu s-au păstrat documente, dar nu-i exclus ca vizita şi chiar încoronarea să fi fost convenite şi pregătite efectiv. Ceea ce a fost şi pare până azi ceva neprevăzut, o surpriză pentru public, e posibil să fi fost un act diplomatic bine pregătit. Important este că încoronarea a fost primită cu entuziasm de întreaga asistenţă, ce i-a adresat împăratului călduroase urări. Încoronarea n-a atras după sine noi puteri şi nici noi titluri. Carol cel Mare a rămas rege al francilor şi al lombarzilor şi a devenit simplu patrician roman, dar cu toate acestea contextul 10
Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu istoric l-a impulsionat spre o înaltă demnitate. Condiţiile ce l-au favorizat sunt prezentate de bizantinologul A.A. Vasiliev astfel: „Relaţiile lui Carol cu Imperiul bizantin începuseră cu mult înaintea anului 800. În anul 781 au fost angajate negocieri în vederea căsătoriei Rotrundei fiica lui Carol pe care grecii o numesc Eruthro, cu Constantin, declarat împărat al Bizanţului, deşi la acea dată nu avea decât vârsta de 12 ani. Evident, mama acestuia Irina, conducea de fapt imperiul şi tot ea a fost cea care a întrerupt tratativele. În 797 Irina îl detronează pe împăratul legitim deşi era propriul său fiu şi devine stăpâna absolută a Imperiului. Acest îndrăzneţ act era în contradicţie absolută cu tradiţiile Imperiului Roman, în care niciodată n-a domnit o femeie cu depline puteri imperiale. În vederile lui Carol şi ale papei Leon, tronul imperial era vacant. Aşa se ocupa tronul liber al Imperiului Roman, ca urmaş legitim nu al lui Romulus August, ultimul împărat, ci al lui Leon al IV-lea, Heraclius, Iustinian, Theodosie şi Constantin cel Mare, împăraţii laturii orientale a Bizanţului. O confirmare interesantă a acestei concepţii o constituie următorul fapt: în analele occidentale privind anul 800 şi anii următori, care relatează asupra domniilor Imperiului Bizantin, numele Carol figurează după Constantin al VI-lea (780-797). Într-o scrisoare celebră adresată lui Carol în iunie 779 se semnala că din cele trei puteri supreme ale epocii, două din ele, papalitatea şi Bizanţul trec printr-o criză extraordinară şi drept consecinţă se adresa lui Carol: «Tu eşti singurul care prezinţi salvarea bisericilor lui Hristos. Numai tu poţi fi răzbunătorul crimelor, salvatorul rătăcirilor, consolatorul celor în suferinţă, 11
- Page 3 and 4: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 5 and 6: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 7 and 8: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 9 and 10: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 11: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 15 and 16: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 17 and 18: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 19 and 20: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 21 and 22: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 23 and 24: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 25 and 26: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 27 and 28: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 29 and 30: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 31 and 32: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 33 and 34: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 35 and 36: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 37 and 38: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 39 and 40: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 41 and 42: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 43 and 44: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 45 and 46: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 47 and 48: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 49 and 50: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 51 and 52: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 53 and 54: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 55 and 56: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 57 and 58: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 59 and 60: Istorie şi spiritualitate în Biza
- Page 61 and 62: Istorie şi spiritualitate în Biza
Ioan Octavian RUDEANU<br />
loc Marea Schismă? E adevărat că în anul 800 a avut loc<br />
scindarea principală, de ordin politic, distingându-se două<br />
imperii: de Apus şi de Răsărit, dar motivele principale, după<br />
opinia noastră, au fost de ordin religios.<br />
Se impune, astfel, a recunoaşte că în secolul al VIII-lea, în<br />
Imperiul Bizantin a predominat iconoclasmul cu eliminarea<br />
radicală a icoanelor şi a tot ce împodobea bisericile, a<br />
călugărilor şi chiar a marilor ierarhi, fideli sinoadelor, ceva cu<br />
totul străin zonei apusene pastorată de papii Romei. Inevitabil sa<br />
produs o răceală între cele două focare ale creştinismului, iar,<br />
după cum era şi normal, Roma a protestat atât împotriva<br />
doctrinei iconoclaste cât şi împotriva persecuţiilor la care au fost<br />
impuşi drept credincioşii.<br />
Să luăm în considerare că Roma, ca instituţie religioasă,<br />
avea nevoie de un protector politic, ştiindu-se că era năvălirilor<br />
barbare şi a celor islamice era încă în vigoare. În acest climat<br />
istoric, Roma şi-a căutat sprijin şi l-a găsit în cel mai prestigios<br />
regat al epocii, cel franc, patronat de dinastia carolingiană, care<br />
îşi dobândise şi ea, deja, o faimă deosebită. La rândul său Carol<br />
cel Mare n-a fost lipsit de orgoliu, ceea ce explică dorinţa şi<br />
faptul de a sărbători Naşterea Domnului la Roma. Nu s-au<br />
păstrat documente, dar nu-i exclus ca vizita şi chiar încoronarea<br />
să fi fost convenite şi pregătite efectiv. Ceea ce a fost şi pare<br />
până azi ceva neprevăzut, o surpriză pentru public, e posibil să fi<br />
fost un act diplomatic bine pregătit. Important este că<br />
încoronarea a fost primită cu entuziasm de întreaga asistenţă, ce<br />
i-a adresat împăratului călduroase urări.<br />
Încoronarea n-a atras după sine noi puteri şi nici noi titluri.<br />
Carol cel Mare a rămas rege al francilor şi al lombarzilor şi a<br />
devenit simplu patrician roman, dar cu toate acestea contextul<br />
10
Change language