Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Constantinopol în 1171. Fiind iniţiativa lui, el a şi prezentat un
proiect de unire a celor două Biserici.
Conferinţa s-a ţinut şi proiectul împăratului s-a acceptat,
propunându-se chiar condiţiile şi căile de unire. În mod practic,
însă, nu s-a realizat nimic, fapt explicabil, fiindcă Apusul era
preocupat numai de Cruciade, acestea adâncind, din păcate,
diferendul dintre cele două Biserici.
Pentru Manuel şi toată dinastia comnenilor rămâne marele
merit de a fi năzuit unirea creştinească, ca de asemenea de a
spori sfera comunităţii creştine prin noi adepţi. S-a reuşit deplin
cu armenii, dar prea puţin sau de loc cu sirienii. Comnenii au
încercat chiar o apropiere şi o aliere cu arabii, o idee nobilă,
ecumenistă i-am spune astăzi, dar aproape absurdă.
Dinastia comnenilor rămâne celebră în Istoria Bizanţului
atât pentru planul social în care au realizat feudalismul în forma
lui culminantă şi specifică, dar mai ales pentru planul religios,
fiindcă toţi împăraţii au fost stăpâniţi de o puternică credinţă şi
s-au dovedit vrednici creştini, cu preocupări şi merite de cea mai
mare importanţă pentru consolidarea şi afirmarea culminantă a
Ortodoxiei, de care s-a învrednicit şi poporul nostru.
Am mai putea arăta că la scurt timp după ridicarea pe tron a
împăratului Alexios I Comnenul teritoriile dintre Marea Neagră
şi Dunăre devenite „theme bizantine”, după cum confirmă
cronica rusă Cronica vremurilor de demult a cneazului
Sviatoslav al Kievului, încep să sfideze din nou autoritatea
imperială, aşa cum făcuseră şi în timpul domniei lui Mihail al
VII-lea Ducas, când, între anii 1072-1073, se răsculaseryă
împotriva măsurilor de introducere a monopolului comerţului cu
produse cerealiere.
116