Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
Prin însemnările comnenilor despre Ungaria şi Ucraina s-au
realizat şi primele consemnări despre existenţa unei populaţii
româneşti în stânga Dunării, adică pe teritoriul ţării noastre.
Astfel, istoricul bizantin Ioan Kinnamos, care l-a însoţit pe
Manuel I (1143-1180) menţionează existenţa unei populaţii a
vlahilor, ca urmaşi ai coloniştilor romani, ocupând zona
subcarpatică de sud şi răsărit, adică pe teritoriul Munteniei şi
Moldovei.
În ceea ce priveşte Dobrogea ea a fost în lungi perioade sub
autoritatea bizantină, dar în perioada comnenilor stăpânirea
bizantină a fost mai intensă, dovezile arheologice fiind bogate,
constând în monumente, sigilii şi numeroase monezi, provenind
din schimburile comerciale.
Din punct de vedere religios noi, românii, am beneficiat în
mod deosebit de unele avantaje, întrucât Vicina a fost un centru
religios cu mari ierarhi investiţi de la Constantinopol.
Ana Comnena, autoarea operei istorice Alexiada, realizată în
cinstea tatălui său Alexios I, vorbeşte de o populaţie românească
bine organizată în secolele XI-XII în această regiune,
specificaţie care se datorează, evident, intenselor relaţii cu
Imperiul bizantin şi influenţei acestuia asupra spaţiului norddunărean.
Dată fiind această situaţie, un rol important îl deţine
dezvoltarea socială din această perioadă din imperiu, coincizând
cu cea a poporului român. Evident, fiind în Evul mediu, luăm
cunoştinţă de societatea feudală, în spiritul căreia s-a format
poporul român şi s-a afirmat pentru prima dată în istorie.
Feudalismul a apărut ca sistem social curând după afirmarea
şi victoria creştinismului, datorită căruia nu mai era de conceput
calitatea de sclav, dispărând societatea sclavagistă. Termenul de
111