Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
DINASTIA COMNENILOR
Dinastia macedonenilor a fost glorioasă dar a sfârşit
lamentabil, nedispunând de un moştenitor corespunzător.
Ultimul reprezentant al dinastiei a fost Theodora (1042, 1055-
1056) după care, în lipsa unui urmaş legitim, tronul imperial a
fost preluat de un fost apropiat colaborator demnitar al
administraţiei statale, sub numele Mihai al VI-lea Stratiotikos
sau cel Bătrân (1056-1057).
Următorul monarh, Isaac I Comnenul, cunoscut mai ales în
rândurile armatei, care reprezenta forţa principală a statului, a
fost proclamat împărat de militarii din Asia Mică, ajutat fiind de
patriarhul Mihail Kerullarios.
Dată fiind situaţia critică din punct de vedere economic,
Isaac I Comnenul impune impozite pe toate veniturile, inclusiv
Bisericii, ceea ce face să intre în conflict cu patriarhul
Kerullarios. Împăratul îl destituie, îi deschide proces, cauzându-i
chiar moartea. Simţind că este duşmănit din cauza severităţii lui
administrative, împăratul se retrage, în cele din urmă, la o
mănăstire. Au urmat la tron Constantin al X-lea Ducas (1059-
1067) şi Romanos al IV-lea Diogenes (1068-1071), care au
purtat lupte grele cu turcii selgiucizi, aflaţi în plină ascensiune.
A fost o perioadă critică fiindcă s-au adăugat şi tulburări interne,
cu răscoale ale militarilor. Este perioada de tranziţie de la
dinastia Macedonenilor la ceea a Comnenilor, din rândul cărora
109