Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
EUROPA LA CUMPĂNA SECOLELOR VIII-IX.
ÎNTRE DOUĂ IMPERII
Ne aflăm acum în anii imediat următori trecerii din mileniul
doi în mileniul al treilea, şi de aceea sunt foarte frecvente
comentariile referitoare la acest eveniment. De aceea
considerăm aceasta un bun prilej de a ne referi la istoria
Bizanţului de la cumpăna secolelor VIII şi IX, surprinzând acele
evenimente care au avut o importanţă majoră pentru istoria
Europei şi chiar pentru cea universală. Astfel, actul cel mai
important, este fără îndoială, încoronarea lui Carol cel Mare de
către papa Leon al III-lea în Catedrala Sfântul Petru de la Roma,
ca împărat al Imperiului Roman, în ajunul Crăciunului anului
800.
Până la această dată, cu toate fluctuaţiile şi schimbările pe
care le-au suferit hotarele Imperiului, Bizanţul se putea
considera moştenitorul şi continuatorul Imperiului roman.
Încoronarea de la Roma deschide, însă, o nouă pagină a istoriei
universale în care Imperiul Roman va aparţine Apusului, sub
forma imperiului lui Carol cel Mare, iar Imperiul Bizantin, deşi
mai avea sub autoritate provinciile de sud ale Italiei, îşi continuă
firul istoric doar ca reprezentant al Răsăritului.
Prin semnificaţia deosebită pe care o deţine pentru cursul
istoriei, considerăm că trebuie acordat un interes sporit laturii
religioase a evenimentelor. De ce n-am recunoaşte că anul 800
este un antecedent şi chiar premergător anului 1054, când a avut
9