Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
dezvoltarea lor distinctă încât comunitatea lor spirituală şi
religioasă nu mai reprezenta decât o idee abstractă, greu de
argumentat. De multă vreme universalismul poltic al basileilor
se opunea universalismului ecleziastic al papilor, în condiţiile în
care primul ajunsese subminat de apariţia, cu sprijin roman, a
Imperiului Carolingian în Occident, iar al doilea avea
zdruncinate poziţiile spirituale în Orient, prin redobândirea
jurisdicţiei asupra creştinilor din califatele arabe şi prin
cucerirea lumii slave de patriarhia constantinopolitană.
Pentru aplanarea neînţelegerilor apărute între Biserica
apusului şi cea a Răsăritului, la începutul anului 1054 soseşte la
Constantinopol o solie de la Roma în frunte cu cardinalul
Humbert, după ce o corespondenţă intensă circulase în lunile
dinainte între patriarhul Mihail Kerullarios şi papa Leon al IXlea.
Aceste discuţii aveau în vedere probleme mai vechi, care
separau cele două biserici încă de pe vremea lui Photie, precum
doctrina Filioque, celibatul preoţilor, postul de sâmbăta şi, cu
deosebire, folosirea pentru împărtăşanie a pâinii dospite în
Biserica Răsăriteană, respectiv a celei nedospite (azima) în
Biserica Apuseană.
Solia fusese trimisă pentru a purta tratative numai cu
împăratul Constantin al IX-lea Monomahul, un susţinător al
bunelor relaţii cu Roma, în vederea salvării stăpânirilor
bizantine din sudul Italiei, latinii ignorându-l în mod deliberat pe
patriarh. Kerullarios însă l-a silit pe Humbert să se întâlnească
cu el. Discuţiile în jurul acuzaţiilor reciproce de încălcare a
dogmelor şi ritualurilor credinţei s-au prelungit mult timp şi au
fost purtate de ambele părţi cu o desăvârşită lipsă de
corectitudine. În audienţă la Mihail, cardinalul Humbert s-a
arătat de o impertinenţă uluitoare şi şi-a permis atacuri la adresa
106