Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
Ierusalim, Alexandria şi Antiohia, nici Sinodul şi nici deciziile
luate de acesta nu pot fi considerate de importanţă ecumenică.
Sinodul de la Hieria, folosindu-se de dogmele ortodoxe
fixate de cele şase Sinoade Ecumenice pentru a-şi justifica
învăţătura, a hotărât îndepărtarea icoanelor din biserici şi a
interzis confecţionarea şi utilizarea lor.
În acest timp la Roma se menţinea poziţia favorabilă
cultului icoanelor. În plus, ultimele posesiuni bizantine în
Occident, Pentapolisul şi exarhatul Ravennei sunt cucerite de
regele franc Pepin cel Scurt (741-768) şi oferite Romei ca
„Patrimoniu al Sf. Petru” în 756. Se pun astfel bazele viitorului
„stat ecleziastic”.
Reluarea relaţiilor dintre Roma şi Constantinopol se produce
cu puţin înaintea celui de-al VII-lea, şi ultimul totodată, Sinod
Ecumenic al Bisericii Creştine, desfăşurat în anul 787 la Niceea.
Convocat de împărăteasa Irina cu scopul adoptării măsurilor
necesare restabilirii cultului icoanelor în Imperiu, acest sinod,
condus de patriarhul Constantinopolului, Tarasie (784-806), a
unit reprezentanţi ai curţii imperiale, ai scaunului papal, ai
scaunelor patriarhale din Alexandria, Antiohia şi Ierusalim,
precum şi numeroşi ierarhi bisericeşti din întreg Imperiul.
Sinodul se încheie cu restabilirea comuniunii de credinţă în
cadrul episcopatului bizantin, precum şi între Constantinopol şi
celelalte scaune patriarhale. Totodată era condamnat
iconoclasmul şi era formulată o învăţătură de credinţă care
reabilita cultul icoanelor.
Nerezolvarea situaţiei provinciei Illyricum, confiscată
scaunului papal de către Leon al III-lea Isaurul, a rămas totuşi o
problemă deschisă în cazul relaţiilor dintre Roma şi
Constantinopol, determinând o apropiere tot mai accentuată de
102