Afi?eaz? documentul PDF

Istorie şi spiritualitate în Bizanţul timpuriu
Biserică, convocând pentru anul 553 un Sinod Ecumenic la
Constantinopol.
După încheierea Sinodului al V-lea, care a condamnat „cele
trei capitole”, datorită presiunilor, papa Vigiliu cedează şi
acceptă în februarie 554 condamnarea lor printr-un Constitutum,
întorcându-se spre Roma umilit.
Un alt conflict între papalitate şi Biserica Răsăriteană
izbucneşte în 638 în legătură cu textul Ecthesis, un edict
imperial al împăratului Heraclius I, afişat în nartexul catedralei
Sf. Sofia din Constantinopol. Textul respectiv, un document
dogmatic care interzicea folosirea expresiilor o lucrare sau două
lucrări, ca fiind foarte periculoasă, şi pretinzând mărturisirea
„unei singure voinţe în Hristos”, deschidea o nouă dispută
privind raporturile dintre elementele constitutive ale persoanei
Mântuitorului şi problema definiţiei acestei persoane. Patriarhul
Serghie al Constantinopolului, autorul moral al Ecthesis-ului, îl
determină pe patriarhul Cyr al Alexandriei să semneze şi el
documentul, însă papa Ioan al IV-lea (640-642) respinge acest
decret şi chiar îl acuză de erezie pe împăratul Heraclius. Basileul
se stinge din viaţă la 11 februarie 641, lăsând Biserica dezbinată
din cauza ereziei monotelite.
Legăturile cu Biserica Romei sunt reluate în acelaşi an de
noul împărat Constans al II-lea (641-668) şi de noul patriarh
Pavel al II-lea (641-653), care mărturisesc credinţa ortodoxă fără
să mai amintească de Ecthesis. Când însă noul papă, Teodor
(642-649), l-a recunoscut pe fostul patriarh Pir, ca patriarh
canonic al Constantinopolului, patriarhul Pavel al II-lea i-a
adresat o scrisoare sinodală cu conţinut monotelit în anii 646-
647. Redeschis astfel conflictul dintre Roma şi Constantinopol îl
determină pe împăratul Constans al II-lea să publice în anul 648
99