Afi?eaz? documentul PDF

Ioan Octavian RUDEANU
„Celor trei capitole”. Acestea, cuprinzând scrierile
anticalcedoniene ale lui Theodor de Mopsuestia, Theodoret de
Cyr şi Ibas de Edessa, sunt condamnate printr-un edict al
împăratului Iustinian I în 543. Odată publicat, edictul trebuia
semnat de patriarhii răsăriteni şi de papă. Deşi iniţial s-a opus,
patriarhii răsăriteni, Mina al Constantinopolului, Zoil al
Alexandriei, Efrem al Antiohiei şi Petru al Ierusalimului, până la
urmă au cedat presiunilor împăratului şi a semnat. Papa Vigiliu,
care obţinuse scaunul papal cu sprijinul curţii imperiale, este
chemat la Constantinopol şi i se cere să semneze condamnarea
„celor trei capitole”. Papa îl excomunică, însă, pe patriarhul
Nina în 547 pentru că semnase edictul imperial, dar, ulterior este
forţat să elaboreze un act, Judicatum, prin care la rândul său
condamnă „cele trei capitole”. Papa Vigiliu, fiind conştient de
faptul că prin emiterea Judicatum-ului îşi pierde susţinerea
episcopatului apusean, cere în 550 împăratului să retragă actul
respectiv şi să convoace un sinod ecumenic pentru a obţine
consensul episcopal pentru condamnarea „celor trei capitole”. În
551 împăratul Iustinian I publică un al doilea edict de
condamnare a „celor trei capitole”, solicitându-l pe papa Vigiliu
să-l semneze. Datorită constrângerii din partea basileului, papa
fuge din Constantinopol şi se refugiază la Calcedon unde
publică Enciclica către Biserica Univerală. Aici el relatează
despre presiunile făcute asupra lui de împărat şi despre
tulburările provocate în Biserică după publicarea celui de al
doilea edict imperial.
Împăratul dorind să nu rupă complet legăturile cu papa şi cu
episcopatul occidental, îl rugă să revină la Constantinopol,
asigurându-l de protecţie personală şi de redarea păcii în
98