DACO-SLAVA

338 E. PETROVICI
MoQvipoç). Aceste nume au putut fi date şi de Romàni, deoarece
dumbravă, dumbrâviţă, luncă, grind, halăngă 1
) J mândră
sunt cuvinte româneşti de origine slavă. 2
)
Să încercăm şi noi să stabilim, pe baza toponimicelor
româneşti de origine slavă din Transilvania, cărui grup de
graiuri aparţinea graiul Slavilor din această provincie. încercarea
aceasta au făcut-o şi alţii înaintea noastră. Astfel Weigand
în Balkan-Archiv, I, 27, găseşte că numele de sate din
Munţii Apuseni Vârtop, Bărleşti, Valea Bârnei, Lunca, Grind
arată fonetism bulgăresc şi nu sârbesc. El crede că împrejurarea
aceasta ar dovedi că a trebuit să existe un contact intens între
Moţi şi Mocani de o parte şi Bulgari de alta.
Dar vârtop, luncă, grind sunt apelative generale româneşti.
8
) Bârleşti e un derivat românesc delà numele de persoană
Bârlea, iar Valea Bârnei trebue citit Valea Bârnei 4
),
adică valea unei persoane numite Barna «ung. nume de
persoană Barna, adj. barna „brunet") 5
). Din toate toponimicele
pe care Weigand le numeşte „bulgarische Ortsnamen" (Balkan-Archiv,
I, 26-27), niciunul n'are un fonetism care să fie
numai bulgăresc.
Weigand (Jahresbericht, XXVI—XXIX, 71) găseşte că şi
în Banat toponimia e de origine bulgară.
Scheiner (Balkan-Archiv, II, 10) e mai circumspect. Cu
toate că în cursul lucrării numeşte bulgară limba Slavilor care
au dat numele geografice slave din partea centrală a Transilvaniei
de Sud, în introducere întrebuinţează termenul general
de „slav". Singur toponimicul Guşteriţa îl consideră
„ausgesprochen bulgarisch". De ce? Şi în sârbo-croată „guş-
') V. DA., s. V.
3
) Şi în Grecia numele geografice Aa-jxaîa, Aa-pcctSi, etc. au fost date,
după Vasmer (p. 311), de Greci, nu de Slavi.
3
) însuşi Weigand, pe aceeaşi pagină, spune că nume ca Lunca,.
Grind, Poiana, Pripor nu pot fi socotite ca date de Slavi, „da sie auch im
Rum. als Lehnwörter üblich sind".
4
) V. Moldovan-Togan, op. cit., 146.
5
) Traducerea germană nu e deci .Balkental", ci „Barnás Tal".