DACO-SLAVA

DACO-SLAVA 277
cularităţi care o deosebeau de celelalte graiuri bulgăreşti .-•
a) înspre Banat şi câmpia Crişurilor şi a Someşului, a păstrat,
in mai mare măsură ca celelalte graiuri bulgăreşti, înmuierea
protoslava a dentalelor, particularitate trecută delà superstratul
slav la substratul românesc 1
), b) Unele elemente lexicale
care au trecut în graiurile dacoromâne ^zăpada „strat de
zăpadă" > zăpadă, "ometti „troian de zăpadă" > omăt, avarici
> voreţ, etc.
7) Având în vedere înrudirea apropiată a slavei din Dacia
cu slava din Moesia, caracterul bulgăresc al influenţei slave
mai vechi asupra limbii române nu poate servi drept dovadă
împotriva continuităţii.
8) De asemenea, caracterul oriental şi slav al bisericii
Dacoromânilor nu poate servi ca dovadă a venirii acestora
delà Sud de Dunăre, căci misionari slavi au cutreerat, începând
din sec. X, regiunile delà Nord de Dunăre (până în stepele
sarmate), aducând cu ei liturghia slavă şi terminologia
creştină slavonă la populaţiile de aci, deci şi la populaţia
slavo-română din Dacia 2
).
E. PETROVICI
') Multe graiuri bulgăreşti de răsărit şi de apus pronunţă, în poziţie
iniţială, un e sau un e redus şi un i fără i protetic (v. Mladenov, Gesch. d.
bulg. Spr., 123 sq.). Această particularitate caracteriza şi graiurile slave din
Grecia (v. Vasmer, 291), Judecând după graiurile dacoromâne unde orice
e iniţial e pronunţat ie, superstratul daco-slav se deosebea în această privinţă
dc majoritatea graiurilor bulgăreşti.
2
) V. Al. Procopovici, Introducere în studiul literaturii vechi, Cernăuţi,
1922, p. 45, 47. Şi la Unguri aceiaşi misionari au răspândit o seamă de
termeni slavoni bisericeşti (v. Melich, Arch. f. st. Ph., XXXII, 102).