DACO-SLAVA

270 E. PETROVICl
Divici, Cotiereva — Corneareva, Lucareţ, Belareca, Dola/, etc
Graiul acestor Slavi era deci sârbesc. 1
)
în judeţele Timiş-Torontal, Caras, Severin şi Arad, un
toponimic slav, care nu e atestat înainte de sec. XV şi nu are
caractere fonetice vechi (g > un, în, â: Luncaviţa, Glâmboca,.
Mătnic; ï > e: Goleţ) nu poate fi considerat ca fiind dat de
Daco-slavi, căci poate, tot aşa de bine, să provină delà coloniştii
sârbi mai noi. La fel e situaţia în judeţele Maramureş,
Satu-Mare, Năsăud şi Someş, unde populaţia ruteană
centă a putut da nume unor localităţi
mai re­
s
).
în ce priveşte Nord-Vestul, numele de râuri, Crasna
(Sălaj), Cerna (Satu-Mare), Bistra (Bihor) şi de sat, Bozna
(Sălaj), prezintă acelaşi caracter ca şi toponimicele slave din
restul Transilvaniei. E de remarcat că E. Moór (în Zeitsciir.
f. Ortsnamen/., VI, 135 sq.) găseşte că populaţia slavă a
părţii din şesul Tisei care e udată de Someş, Crasna şi cursul
superior al Tisei a avut, înainte de aşezarea Ungurilor acolo,
un graiu care se înrudea cel mai mult cu slovaca orientală.
Moór înşiră (ibid., p. 135, nota 4) o seamă de toponimice care
ar arăta că această populaţie slavă nu era bulgară. Aproape
toate toponimicele care după E. Moór nu pot fi bulgăreşti
se găsesc însă la Vest de regiunea care ne interesează pe
noi, în comitatele Szabolcs, Zemplén, Borsod, Heves, Bereg şi
în Vestul comitatului Szatmár (Satu-Mare). Numai două sunt din
părţile româneşti : Prislop (Satu-Mare, Sălaj) şi Siciu, ung.
Szécs (Sălaj). Acestea, după Moór, nu pot fi bulgăreşti, fiindcă
au, în forma lor românească, în locul lui ë un i (