DACO-SLAVA

DACO-SLAVA 269
Toponimice având un caracter sigur slav meridional —
şi în special bulgăresc 1
) — am întâlnit în următoarele judeţe :
Trei-Scaune (de ex. C e r n a t u), Braşov (de ex. Vălcan, Bran,
•C e r n a t u), Făgăraş (de ex. Breaza, C a m e n e ţ), Târnava-Mare
şi Mică (de ex, Tărnavele, G 1 o g o v ă ţ), Sibiu (de
ex. Cernavoda, G 1 à m b o a c a), Alba (de ex. Bälgrad,
Zlatna, Obreja), Someş (de ex. Peşte}), Turda (de ex. îndoi,
Măhaciu), Sălaj (de ex. B o z n a, Moigrad), Hunedoara (de
ex. Bozeş, Zlaşti, Peştiş, G 1 î m b o s e n i), Bihor (de ex.
Pociovelişte, Pestes) şi Severin (Glâmboaca, Goleţ,
Mâtnic, Cerna, Bucoveţ).
Caracterul fonetic bulgăresc al toponimiei slave din Transilvania
e mai evident în judeţele Făgăraş, Sibiu, Târnava-Mare,
Târnava-Mică, Alba, Turda, Hunedoara şi Severin, adică Sudul,
centrul şi Sud-Vestul Transilvaniei şi Estul Banatului 2
). în
Nordul şi Nord-Estul Transilvaniei, e probabil că toponimice
ca Bistriţa, Zagra < slav. *Zagora*) au fost date de o populaţie
slavă având aceleaşi caractere ca cea din Sudul Transilvaniei;
peste stratul acesta slav mai vechiu, s'a aşezat —
prin sec. XIII — un strat rutenesc (g > h, -ovîci > -ăuţi,
Q > u; Hovrila, jud. Satu-Mare, Boţcăuţi, jud. Maramureş,
Luşca, jud. Năsăud).
Şi în Banat s'a aşezat un strat slav mai recent, începând
cu sec. XV 4
), delà care provin toponimice ca Dubova, Vucova,
x
) Toponimicele pe care le credem sigur bulgăreşti le-am scris spaţiat.
2
) Şi vestul Banatului era populat, după E. Moór, de Slavi cu caracter
bulgăresc (Zeitschr, f. Ortsnamen/., VI, 138).
gra
') V. Drăganu, Top. şi ist., 84 sq. Drăganu credea că numele de Za­
a putut fi dat de Ruteni, dar înainte de sec. XIII, când g a devenit în
ruteană h. Rutenii însă au putut veni în Nordul Ardealului abia în sec.
XIII, deci toponimicul 'Zagora
Jaţie slavă.
provine delà un strat mai vechiu de popu-
4
) V. Dragomir, Vechimea elementului românesc şi colonizările streine
in Banat (extras din Anuarul Inst, de Ist. Naţ., Cluj, 1924), p. 8. Ceea ce
spune Melich (op. cit., 169—170) despre probabile colonizări mai vechi de
Slavi în regiunea Lipovei (Severin) nu e absolut deloc convingător. „Sclaui
•districtus de Lippua" pot fi urmaşi de ai Daco-slavilor, încă neromânizaţi
in sec. XIV, dar .pe cale de a se româniza. Delà aceşti Slavi delà Sud de
Mureş, au rămas formele cu ç > à ale toponimicelor Mâtnic, Mâtnicel.