DACO-SLAVA

268 E. PETROVICI
Dacă Românii ar fi venit în Ardeal ca păstori nomazi
abia în sec. XIII şi XIV, atunci simbioza slavo-română (care
trebue s'o presupunem în această provincie din pricina toponimiei
româneşti de origine slavă, a terminologiei agricole
româneşti împrumutate delà Slavi 1
), a influenţei superstratuluislav
asupra foneticei graiurilor crişene, ardelene şi bănăţene:
palatalizarea dentalelor 2
) ) ar fi trebuit să fi avut loc în sec.
XIII şi XIV şi prin urmare documentele din aceste secole
referitoare la Românii din Estul Ungariei ar fi trebuit să se
refere de fapt la Slavo-români. In realitate însă documentele
cuprinse în Documenta históriám Valachorum in Hungária
illustrantia, Budapest, 1941, nu lasă deloc să se întrevadă oviaţă
slavo-română în Ardeal, ci numai una românească. Din>
cele 481 de documente numai două vorbesc de Slavi la apus
de Timişoara (Nr. 302 şi 304), unul de preoţi slavi sau schismatici
în jud. Caras (Nr. 153) şi două despre câte un Slav
(Raduzlow sclavum şi Blasius Sclavus) în jud. Caras şi Arad
(Nr. 132 şi 297). E evident că simbioza slavo-română
loc în Transilvania înainte de sec. XIII.
a avut
Deoarece, după românizarea Daco-slavilor, nu se ştie
despre vreo colonizare masivă de Bulgaro-slavi veniţi din Peninsula
Balcanică în Transilvania care să fi fost atât de numeroşi,
ca să poată da nume slave de provenienţă mai recentă
unor localităţi, râuri, păraie sau părţi de hotar din Transilvania,
e natural să atribuim toponimicelor slave — ce nu pot
fi explicate cu ajutorul elementelor slave din limba română
sau limba maghiară — o vechime mai mare decât sec. XIII,
ori cât de târziu ar fi fost ele atestate. 3
)
*) V. Hubert Dumke, Die Terminologie des Ackerbaues im Dakorumänischen
in Jahresbericht, 19—20, p. 122: „ . . . müssen die Dakorumänen
die Kenntnis der Bodenkultur ....
haben ..."
erst in Siebenbürgen sich angeeignet
2
) V. E Petrovici, Simbioza
silvania", anul 73, Nr. 2—3).
romăno-slavă în Transilvania („Tran­
s
) Coloniile de Slavi (Bulgari) din Cergăul-Mare, Cergäul-Mic (Alba),
Şcheii Braşovului, Bungard (Sibiu) şi Rusciori (Sibiu), despre care se crede
că s'au aşezat aci prin sec. XIII—XIV, erau atât de neînsemnate, încât nu
putem socoti niciun toponimic ca fiind dat de aceşti Bulgari.