DACO-SLAVA

266 E. PETROVICI
Slavii aceştia — strămoşii Bulgarilor de astăzi — au fost,
se vede, mai slabi, mai puţin numeroşi, în cele doua extremităţi
ale teritoriului pe care l-au ocupat, extremitatea sudică
(Grecia) şi nordică (Dacia). începând din sec. VIII, Slavii pierd
cu încetul teren în Grecia, iar în Dacia, în amalgamul etnic
slavo-romanic, au numericeşte o importanţă din ce în ce mai
mică. în Grecia, regrecizarea s'a făcut din oraşele mai mari
de pe coasta de răsărit spre interior şi apus ; în Dacia, reromanizarea
s'a prezentat ca o coborîre centripetă din cununa
de munţi spre interiorul Transilvaniei şi centrifugă, spre şesurile
şi podişurile care înconjură cetatea muntoasă a Daciei. La
venirea Ungurilor, Românii erau coborîţi în văile Transilvaniei
şi erau de pe atunci în majoritate, căci anonimul notar al regelui
Bela îi aminteşte întâi pe Români : Blasii et Sclavia)
Se crede că delà Slavii care trăiau in văile mai largi au
reprimit Românii şi numele antice ale râurilor, fireşte, după
ce au suferit schimbările fonetice caracteristice limbilor slave:
"Marisiu- > Moris > Mureş, Murăş-), Alutu- > *Olüiü (dat.
*Ol(u)tu) > Olt. Dar formele româneşti Mureş, Olt, Timiş,
Criş, Ampoiu, împoiţa, Someş pot fi reprezentantele directe
ale unor forme antice *Morisia-, *0/u/u-, *Timisiu-, *Crîsiu-,
*Ampeiu-, *Somîsiu-. 3
)
daci, la care s'au adăugat resturi de Goţi, şi a coloniştilor romani .die teils
seit dem zweiten Jahrhundert im Lande gewesen waren, teils unter bulgarisch-slavischem
Druck jenseits der Donau nach Norden gepresst wurden
und dort auf Almen und Hängen ein unstetes, aber eben dadurch unangreifbares
Hirtenleben führten".
!) V. DR, X, partea I, 121 sq.
2
) V. E. Moor, Zeitschr. f. Ortsnamenforschung, VI, 131. U din forma
românească Mureş in loc de o slav prezintă o dificultate fonologica ce nu
poate ii înlăturată nici dacă presupunem un intermediar unguresc : vechiu
ung. Moris, ung. mod. Mgros, v. Rosetti, Ist. limbii rom., II, 53, 64. Despre
posibilitatea existenţei unei forme antice 'Morisiu-, v. DR., VII, 344, 345.
Pentru trecerea 'Morisiu- > Mureş, Al. Procopovici mă face atent asupra
cazului lui mòra > mură şi asupra adjectivului (oi) murăşe (Pascu, Suf.
rom., 282). Şi etimologia populară a putut juca un rol in geneza formei
Mu râs, Mures.
V. Drăganu, Rom. in v. IX-XIV, 260, 491; E. Petrovici, Continuitatea
daco-romană şi Slavii, in „Transilvania", anul 73, Nr. 11. V. mai
jos articolele întitulate Olt şi împoiţa.