DACO-SLAVA

RECENSII 557
traducătorul se dovedeşte cu desăvârşire familiarizat cu limba lui
Eminescu" 1
). Dar dovezi nu aduce.
Această afirmaţie nu poate fi înţeleasă, decât dacă admitem
că recensentul a voit să fie prea gentil şi nu că n'a citit atent
textul italian sau n'a putut observa numeroasele scăderi, din care
noi am înfăţişat vreo cincizeci.
Şi să nu uităm că traducătorul a avut înaintea sa, cum mărturiseşte
însuşi, tălmăcirile lui R. Ortiz, Barrai şi Richter, care
de sigur i-au înlesnit înţelegerea originalului.
Am ţinut să semnalez cazul acestei traduceri din motive
foarte serioase, care nu pot scăpa nimănui. întâi şi mai întâi
Eminescu, căruia nu e nevoie să-i alătur eu vreun epitet oricât
de „ornans" ar fi, nu se cade să-1 tratăm fără evlavie. Iar dacă
se întâmplă aşa ceva, trebuie şă atragem atenţiunea oricui, cu
tot sufletul nostru de Români şi cultivatori ai bunurilor noastre
naţionale, că o operă artistică nu poate fi redată în altă limbă,
decât dacă se poate îndeplini această grea sarcină aşa ca cititorul
strein să simtă şi să prindă în limba lui toată armonia frumuseţilor
din original. Altfel, traducerea rămâne ca şi copia
unui tablou celebru, executată neîndemânatic. Chiar la copii
exacte, numai câteva greşeli ştirbesc şi sparg armonia întregului.
Numai două-trei mici asperităţi, din imitaţia unei madone de
Rafael, ar depărta ochiul privitorului de la asemenea lucrare.
Ar fi Qi repulsiune firească şi aspră, ca la muşcătura dintr'un
măr pădureţ, oricât de frumos s'ar arăta acesta, la suprafaţă.
Dacoromania, ca şi alte reviste de linguistica, sunt datoare
să vegheze şi asupra problemei traducerilor, atât a celor din română
în alte limbi, cât şi a celor streine în limba noastră.
Cunosc doi colegi care de ani de zile se luptă să traducă pe
Eminescu în două mari limbi europene. Aceştia mereu le revăd,
şi în repetate rânduri le citesc colegilor, pentru a primi sugestii
şi îndreptări. Uriaşa străduinţă şi chinuire a marilor poeţi trebue
să le trăiască şi traducătorii.
G. GIUGLEA
!) V. Studii literare, I, 1942, p. 250—251 (de sub direcţia d-lui D. Popovici,
Sibiu).