DACO-SLAVA

264 E. PETROVICl
în concluzie, toponimicele româneşti de origine slavă
din Transilvania prezintă cinci trăsături fonetice
limbilor slave de Sud :
caracteristice
1) ra, la, rè < *or, *ol, *er tautosilabici (Gladna < * Goldina,
Breaza < * Breza < *Berza) ;
2) r silabic < V silabic ( ü
r, r
r) (Târnava < *Trnava);
3) / silabic < *l silabic (H, H) (Vâlcan < *Vlkanu) ;
4) i < y (Bistra < "Bystra) 1
);
5) sc" > şt (Pociovelişte < * Pocivalisce) ;
şase trăsături fonetice caracteristice graiurilor bulgăreşti:
1) st < "ti, *kti (Zlaşti < "Zolt-ji, Peşteş < *pekt'-\-esî);
2) ă nazal, ă (rom. în, in, î) < *Q (Glâmboaca < "GIQboka,
îndoi < "Jgdolu, Mătnic < "Mctîmku);
3) ea < "ë (Breazova < "Brëzova < *Berzova);
4) cer < ev (c^ţr, "cip) (Cerna < Orna);
5) o, ă < ü intens (Bozna < *Buzîna, Măhaciu < "Muxaă);
6) e < *ï intens (Topleţ < "Topitei);
7) -ov- < *-ev- Cruşovăţ < "Krusevîci);
o particularitate caracteristică toponimiei bulgăreşti, anume
întrebuinţarea
dinţi).
la plural a sufixului -in(î)ci (rom. ~inţi: Jele-
Lipsa sufixului -#(«'( din toponimia transilvăneană poate
fi considerată de asemenea ca un indiciu că graiul Slavilor din
Dacia nu avea caractere sârbo-croate.
Tratamentul -st- al lui -s(ü)c- ar putea fi socotit ca o particularitate
fonetică a graiului slav din Transilvania în cazul
că toponimice ca Peşteana, Peşteniţa, Peşteş, derivă delà pesükü
şi nu delà pesti.
Din înşirarea de mai sus rezultă că fonetismul toponimicelor
româneşti de origine slavă din Transilvania e identic cu
acela al elementelor slave obişnuite din limba română. Iată
câteva exemple: 1) grajd, grădină, prag, plaz, treabă,
dreava; 2) vârf, dârz; 3) stâlp, pâlc; 4) bivol < sl. byvolü,
s
) Ra, la, r, l silabice si i < y pot fi şi stovăceşti, dar, luând in
considerare totalitatea particularităţilor fonetice prezentate de toponimicele
slave din Transilvania, trebue să conchidem că fonetismul acestor toponi*
mice e slav meridional şi anume bulgăresc.