DACO-SLAVA

RECENSII 551
nazale, ci cä şi „l'oreille seule distingue le timbre de la voyelle
nasale de celui d'une constrictive nasale" (p. 45).
Acelaşi lucru se întâmplă în poloneză şi cu nazala înmuiată
urmată de fricativa, caz inexistent în limba română, de ex.
Wronski. în această poiziţie, n, din ocluzivă nazală palatala, devine
o semivocală nazală, adică un / nazal. în româneşte o astfel
de semivocală nazală se naşte când n final al prepoziţiilor în, din,
prin e urmat de un cuvânt care începe cu semivocală i de ex. în
iarbă. Aici n e pronunţat ca un i nazal. E foarte probabil că n
a trecut prin stadiul », ca să ajungă la i nazal.
Precedat de ocluzive afonice n pierde din sonoritate, la fel
cum constată profesorul Petrovici pentru română, în exemplele
„Râşnov" şi „basm" 1
).
Cu privire la n intervocalic, autoarea îl găseşte mai scurt şi
mai slab ca un n dur în aceeaşi poziţie. N'a înregistrat însă nici un
caz cu n intervocalic fricativ 2
). Acesta trebue comparat cu trecerea
lui n latin vulgar, în limba română, la semivocală / nazală
devenită apoi i, de ex. lat. vinea > lat. vulg. vina > vine (formă
din Banat > viie (formă din Ţara Oaşului, scrisă de N. Candrea
ytîe) > viie 3
).
Asemănare cu româna constată autoarea şi la nazalele finale
precedate de vocale. E. Petrovici spune că nazalele finale au tendinţa
să piardă din sonoritate în a doua parte a duratei 4
). In româneşte,
vibraţiile glotei pentru consonantele fonice finale nu se
opresc brusc, ci scad progresiv 5
). Acelaşi lucru îl constată autoarea
şi în poloneză.
Ne-am oprit mai cu seamă asupra cazurilor când S. Sokolnicka-Izdebska
găseşte asemănări între nazalele româneşti şi nazalele
poloneze. Faptul că aproape totdeauna constatările şi concluziile
foneticianei poloneze coincid cu acelea ale foneticianului
român, ne fac să avem încredere în rezultatele obţinute atât de
S. Sokolnicka-Izdebska cât şi de E. Petrovici.
*) p. 52; Petrovici, ibid., p. 19—22.
2
) p. 60.
3
) Petrovici, p. 96, nota 2.
4
) Petrovici, ibid., p. 22,
5
) p. 84—85.
STEFANIA LELESCU