DACO-SLAVA

RECENSII 547
SOPHIE SOKOLNICKA-1ZDEBSKA : Étude expérimentale des consonnes
nasales en polonais (avec 8 planches d'inscriptions hors
texte), Léopol, 1939, in 8°, 118 p.+errata+tabla materiilor.
Lucrarea Sophiei Sokolnicka-Izdebska, e un studiu de fonetică
experimentală foarte bogat documentat şi conştiincios lucrat.
D-sa s'a servit de un numeros material strâns cu foarte multă,
muncă. Cele 3500 de exemple şi planşele ne dovedesc cu prisosinţă
cele spuse.
Autoarea ne dă informaţii precise referitoare la fiziologia
consonantelor nazale în poloneză, iar observaţiile linguistice pe
care le face constituesc preţioase contribuţii la cunoaşterea graiului
omenesc.
Studiul acesta ne interesează mai cu seamă pentrucă prezintă
foarte multe puncte de contact cu lucrarea similară întitulată De
la nasalité en roumain a lui E. Petrovici, la care însăşi autoarea
se referă adeseori, găsind multe asemănări între fonetismul polonez
şi cel român în ce priveşte tratamentul consonantelor nazale.
în linii mari, lucrarea pe care o recensăm tratează materialul
în acelaşi fel ca şi aceea a foneticianului român, cu deosebirea
că autoarea poloneză studiază şi nazalele iniţiale urmate de con-
Kn. crede că hidronimicul Criş nu poate proveni delà Români, deoarece
cele trei Crişuri (-Alb, -Negru şi -Repede) se unesc abia la şes unde n'au
trăit niciodată Românii, iar izvoarele acestor trei râuri se găsesc în „durch
ungangbare Berge geschiedenen Gebieten" (p. 125). Se vede că Kn. n'a
cutreerat niciodată Munţii Apuseni, ca să vadă cât de mult circulă Moţii pe
plaiurile lor delà Brad la Câmpeni, Vaşcău şi Huiedin.
Forma ungurească a lui Glogovăţ e Glogovecz (v. Moldovan-Togan,
op. cit., 104) nu e Galgóc (p. 81, nota 83), nume artificial dat satului în
1910, când administraţia maghiară a răsbotezat toponimicele care nu sunau
destul de ungureşte.
Din faptul că Grădiştea (ung. Várhegy) e amintită în Evul Mediu numai
cu numele unguresc, nu se poate trage nicio concluzie privitoare la vechimea
Românilor de acolo, cum sugerează Kn. (p. 83, nota 91). Administraţia
ungurească a amintit în Evul Mediu şi Bălgradul numai cu numele
unguresc, ceea ce nu înseamnă că n'a existat în gura poporului forma Bugrad.
Aceasta e adevărat pentru sute de localităţi cu nume dublu (v. mai sus,
p. 535).