DACO-SLAVA

540 E. PETROVICI
v. mai sus p. 257, Ribiţa, Dobroţ, v. mai sus, p. 337, Târnava,
Târnăviţa, Birtìn, Cr ocna, Dezna, etc.).
Kn. pretinde (p. 32) că la apus de Beiuş şi de munţii Beliului
(Béli-hegyek) toate toponimicele româneşti au fost împrumutate
delà Unguri. Contrarul e adevărat despre Havasdombrovicza
< Dumbrăviţa-de-Codru, despre însuşi numele masivului
muntos Móma-Kodru < Co dm-Momii, numele celui mai înalt
pisc: Pless < Pleşul (1114 m.) şi numele satelor Rippa (mai târziu
Körösmart) < Râpa, Bêlrogoz < Rogoz (rom. rogoz). Krajova
1
) < rom. Craiova < slav. *Kraljevo, Benyesd < Beneşti, Mocsirla
< Mocirla, Toplicza (káránd) < Topliţa, etc. 2
). Şi toponimice
româneşti de origine ungurească au reluat Ungurii delà
Români: Pusztahodisel < rom. H o diş el < Hodiş (-(-suf. -el) <
* Hódos (ung. hód „castor"), Poklusa < rom. Pocluşe < ung.
*Poklos, Agriş < rom. Agriş < ung. *Egres sau *Egregy.
La apus de linia formată de cele mai apusene toponimice de
origine românească 3
), sunt amintite, la începutul sec. XV, sate
slavo-române, „viile sclavonicales" (Csánki, I, 722) care, după
cum am spus mai sus, p. 525, arată că în părţile acestea apusene,
la Nord şi la Sud de Mureş, Slavii au fost românizaţi mai
târziu 4
).
Mai la apus, până la graniţa politică şi în acelaşi timp şi et-
*) Forma ungurească ar fi trebuit să fie *Karajó, căci kr iniţial>£ar,
iar sufixul -ovo, evo~>-6.
2
) E. Moór (ZONF, VI, 111) consideră şi pe acest toponimic ca fiind
dat de Slavi. Cf. mai sus, nota Nr. 2.
3
) In continuare spre Sud-Est delà Beneşti (în jud. Bihor) : Kumanyesd