DACO-SLAVA

RECENSII 539
fost că condiţiile de traiu nu erau potrivite pentru ea. Nu prezenţa
Românilor i-a împiedecat. Românii erau şi înainte de sec.
XIII aici. Ei apar târziu în documente, pentru că administraţia
medievală ungurească numai târziu a început să se intereseze de
regiunea muntoasă. La început, satele nici nu sunt amintite în
documente deosebit, fiecare cu numele, ci se spune sumar că e
vorba de un număr oarecare de sate româneşti în regiunea muntoasă
a Bihorului 1
).
La apus de linia amintită, avem o zonă, locuită tot de Români,
în care satele au două nume, ca în Sălaj: Calea-Mare —Magyargyepes
1
), Valea-Lupului=Farkaspatak, Gruiu-Lung=Hoszú-
Hget, Saliste=Kövesegyháza, etc.
Mai spre apus, în şesul Bihorului, până la graniţa etnografică
ce coincidea cu graniţa politică stabilită la Trianon, toponimicele
au fost împrumutate de Români delà Unguri. Aici în şes,
după cucerirea regiunii de către Unguri, n'ar fi putut să se menţină
nicio populaţie nemaghiară. Totuşi Ungurii n'au putut fi în
număr mare. Când nobilii au avut nevoie de iobagi agricultori,
au fost bucuroşi să primească pe moşiile lor pe Românii care coborau
din regiunea de dealuri suprapopulată.
Şi în valea Crişului-Alb populaţia a fost curat românească
după asimilarea Slavilor. Pe timpul simbiozei slavo-române se
pare că aici au fost mai mulţi Slavi decât pe Crişul-Negru, judecând
după toponimice. în basinul Crişului-Negru par a fi mai puţine
toponimice slave (de ex. Pociovelişte, Şeghişte, Sohodol-Lazuri=ung.
Szohodollázur, Sohodol=ung. Vaskószohodol, Racova,
nume topic lângă Vaşcău, Bihor 3
), pe când în basinul Crişului-Alb
toponimicele slave par a fi mai numeroase (de ex. Zdrapţi,
VI, 4.
V. Csánki, I, 591: „şi satele valahe" (a. 1458); E. Moór, în ZONF,
2
) Satul e curat românesc, în ciuda epitetului Magyar-.
3
) E. Moór (ZONF, VI, 105, 111) socoteşte ca toponimice slave şi patru
Szelistye din Bihor şi o Toplicza (nume de părău în Lunca-Sprie). De
fapt acestea sunt româneşti: Saliste (ung. Belényeszselistye, Papmezőszelistye,
Szelistyeszáldobágy, Vaskó szelistye) şi Topliţa, din apelativele saliste
şi topliţă, v. mai sus p. 240 sq. In schimb nu le aminteşte pe Pociovelişte şi
Şeghişte.