DACO-SLAVA

RECENSII 535
când autoritatea maghiară 1-a tradus, de ex.: Bălgrad—(Gyula)fenervar,
Târnava—Küküllö, Bistra (afluentul principal al Sebeşului;
cândva cu siguranţă numele slavo-român al râului până
la revărsarea lui în Mureş)—Sebes, Cosla (jud. Someş)—Kecskés,
Cernavoda (râu în jud. Sibiu)—Feketeviz, Zlaşti (Hunedoara)—Aranyos
(v. mai sus p, 252), Racova (Sătmar)—Răkos-
(terebes). Strettiti (v. mai sus p. 257)—(Bîtkk)totţalu, Belareea
(râu în jud. Severin)—Feyerwiz (1436, v. Csánki, II, p. 36),
Mocira (Sătmar)—Lápos(hidegkút), Răchitova (Hunedoara)—
Reketyefalva, Craiva (Alba)—Királypatak, Blajova (Timiş)—
Balázsfalva, etc. Oricâtă străduinţă mi-am dat, n'am dat de niciun
caz în care oficialitatea maghiară să fi păstrat toponimicul
slav, iar populaţia românească să-1 fi tradus. Iată deci O' dovadă
sigură că Românii n'au avut obiceiul să traducă toponimicele
(slave, deci şi ungureşti), pe când Ungurii au făcut-o sistematic,
atât cu toponimicele slave, cât şi cu cele româneşti, ceea ce se explică
prin faptul că ei formau clasa stăpânitoare, deci ei formau
cadrele administraţiei.
Prin urmare nu se poate trage nicio concluzie asupra caracterului
etnic al populaţiei unei regiuni din Ungaria medievală
din faptul că regiunea prezintă, în documentele medievale ungureşti,
toponimee de origine ungurească. De aceea mărturia
unui toponimic popular nemaghiar (de ex. Glămboca sau Strămturd)
trebue preferată aceleia a vreunui toponimic unguresc
atestat în documentele medievale (Nowakfahva, Zurduky) 1
).
Acelaşi lucru, în ce priveşte traducerea şi maghiarizarea toponimicelor
slavo-române, se poate spune şi despre regiunile
munţilor Meseş şi Codru. Şi aici, pe lângă numele — cu siguranţă
mai vechiu — slavo-române, satele au şi un nume unguresc,
introdus de administraţie: Bozna (< slav. *Băzîna)-Szentpâterfalva,
Traznea-Örd'ógkút, Stana-Felsőkékesnyárló, Bucium-
Vármező, Bogdana-Kásapatak, Hurez-Bagolyfalu, Poniţa-Boro-
1
) Cele spuse mai sus sunt valabile şi pentru toponimicele germane din
documentele originare din regiuni săseşti, v. loan Moga, ibid., p. 109; v. şi
E. Petrovici. Toponimie ungurească în Transilvania medievală, în „Transilvania",
anul 74, Nr. 2, p. 123 sq.