DACO-SLAVA

RECENSII 533
n'au împrumutat „sämtliche Namen aus dem Ungarischen". Sa
nu uităm că, exceptând regiunea Huedinului, toată valea Crişului-Repede
e românească astăzi 1
). Dimpotrivăj Ungurii au luat
toponimicele delà Români, căci numele duble ale multor sate:
Vad-Rév, Piatra-Kőalja, Măgeşti-Szassfalva, I osani-Krajnikfalva
(< nume de pers. rom. Crainic), Bălaia-Kabalaspataka, etc., se
explică prin obiceiul, respectat sistematic în unele regiuni şi în
unele epoci, al oficialităţii maghiare de a da localităţilor nume
ungureşti. Procedeul cel mai obişnuit era traducerea toponimicului.
Cercetătorii unguri pretind că toponimicele româneşti au
fost traduse din ungureşte. E la mintea omului că o populaţie de
păstori-agricultori nu traduce sistematic toponimicele străine 2
).
întrebuinţarea unui astfel de procedeu aplicat sistematic nu
poate fi imaginată decât din partea unei administraţii conştiente.
Toponimicele pot fi considerate ca nişte etichete aplicate localităţilor.
E natural ca scribii documentelor ungureşti medievale
şi în general autorităţile ungureşti să caute să lucreze cu etichete
care le erau mai apropiate ca aspect linguistic. Un sat *Novăceşti
va deveni deci subt pana scribilor unguri sau Villa Novak
1909. Acelaşi lucru e valabil şi despre toponimicele româneşti din paginele
următoare.
J
) In regiunea aceasta curat românească, între satele Pesiere şi Hotar,
se găseşte un părău care curge prin satul Piatra, afluent de stânga al Crişului-Repede,
cu numele Pârâul Rece, ungureşte Recse-patak. Ca etimon,
e natural să te gândeşti la adjectivul românesc rece mai cu seamă că e vorba
de un părău (v. Iordan, Rum. Topon., 38). Cu toate acestea E. Moór,
(ZONF, VI, 36, 37) încearcă să-i găsească o etimologie slavă.
Tot românescul rece e şi numele de sat, Recea (ung. Récse, Csánki,
I, 324: Rewchew, a. 1440) din jud. Sălaj şi nu un etimon slav, v. ZONF,
VI, 37. De altfel şi în apropierea acestui sat din Sălaj sunt sate româneşti:
Căţăl (ung. Keczel: Cocii a. 1217, Fulkechel a. 1341