DACO-SLAVA

530 E. PETROVICI
pilor transilvăneni, fiind in contact permanent, prin păşunile alpine,
cu populaţia delà poalele sudice ale aceloraşi munţi 1
), a format
nucleul subdialectului muntean (sau sudic) dacoromân, coborînd,
spre Nord, în interiorul Transilvaniei, şi, spre Sud, în
câmpia Munteniei.
Regiunea aceasta este udată de râul Olt, al cărui nume redă,
după legile fonologice ale limbii române, forma antică neatestată
*Olutus > v. mai sus p. 339 şi Capidan, Revista Fundaţiilor Regale,
anul X, Nr. 5, p. 269.
5. A cincia regiune locuită cu siguranţă de Slavi şi de Români
pe timpul când vocalele nazale slave încă nu s'au denazalizat
e constituită de povârnişurile sudice şi răsăritene ale Munţilor
Apuseni, delà Balgrad (Alba-Iulia) spre răsărit, până la
revărsarea Târnavei în Mureş, apoi spre Nord, prin jud. Turda
şi Cluj, până în jud. Sălaj 2
).
Şi aici, populaţia slavo-română a fost împinsă la munte de
năvălitorii Unguri care au cucerit Câmpia Ardealului. Când populaţia
românească — după ce a asimilat pe Slavi — a coborît
iarăşi şi încet în Câmpie (unde Ungurii n'au putut fi numeroşi),
a reluat delà Unguri toponimicele slave cu fonetism unguresc.
*)) O bună parte, în unele sate, majoritatea populaţiei delà poalele
nordice şi sudice ale acestor munţi petrece vara la munte. Aici se întâlnesc
ciobani şi băciţe (brânza nu o prepară, ca în alte părţi, bacii, ci bacitele)
din sate îndepărtate la sute de km. unul de altul. Sunt cunoscute petrecerile
păstorilor numite nedei — cea mai renumită e nedeia delà Vârful lui Patru
(2100 m.) care se serbează la Sf. Ilie — unde se întâlneşte populaţia de pe
cele două versante şi se leagă căsătorii între tineri din regiuni cu totul diferite.
După cum arată hărţile ALR, munţii aceştia nu constitue o graniţă
pentru populaţia românească de pe cele două versante, ci un loc de întâlnire.
2
) Aici avem două toponimice cu vocale nazale slave: Gămbuţ şi îndoi
(v. mai sus p. 236). Apoi o serie de toponimice româneşti de origine slavă
care cu siguranţă datează dinaintea venirii Ungurilor: Bălgrad, Zlatna
ÍZlagnai, Gârbova, Măhaciu, Bozna, etc. Kn. înşiră printre toponimicele
slave şi Poiana (Arieşului), Ponor şi Grind (p. 80, notele 79, 80, p. 81, nota
82). Acestea pot fi însă date şi de Români (v. mai sus p. 240). Am văzut
că *lmpoiu, *lmpeiu reprezintă forma antică Ampeln- păstrată de Români
fără intermediul Slavilor. (V. mai sus p. 336). De asemenea şi Mureşul are
fonetism românesc, v. „Transilvania",
şi 339.
anul 73, p. 866; cf. mai sus p. 266