DACO-SLAVA

RECENSII 529
După Scheiner (ibid.) toponimicele acestei regiuni prezintă
patru straturi: 1. stratul slav, 2. cel unguresc, 3. cel săsesc şi 4.
cel românesc 1
). După cum arată toponimicul Glâmboaca, stratul
cel mai vechiu era slavo-român 2
). Peste acesta s'a aşezat cel unguresc
şi apoi cel săsesc, împingând populaţia slavo-română la
munte unde a creat aşezări nouă. După românizarea Slavilor, s'a
întâmplat apoi coborîrea din regiunile muntoase peste Saşi, căci
Ungurii părăsiseră regiunea (v. Kn., p. 40, nota 82). Multe toponimice
de origine ungurească le-au primit Românii prin intermediar
săsesc (v. BA, II, 8: Roadeş, Copşa, etc.). Oficialitatea
mai nouă ungurească a fost nevoită să reîmprumute vechile toponimice
ungureşti dela Saşi şi dela Români 3
).
Populaţia românească din această a patra regiune slavo-română,
aşezată la poalele nordice ale munţilor Sibiului şi ale Al-
- 1
) Scheiner sugerează că Românii sunt ultimii veniţi în această regiune.
In cazul acesta, de ce n'au luat toponimicele slave dela Unguri şi
dela Saşi, ci deadreptul dela Slavi? Saşii, care după Scheiner au venit
înaintea Românilor, n'au niciun element slav primit direct dela Slavi (v.
Kisch, Erloschenes Slaventum in Siebenbürgen, în Korespondenzblatt des
Vereins für siebenbürgische Landeskunde, XLVII, p. 2). Toponimice ca
Gârbova, ung. (Szász)-Orbó, germ. UrwegenKs]. *Vrîbovo, Lomnic, ung.
Lemnek, germ. I.eblang