DACO-SLAVA

528 E. PETROVICI
basirmi Streiului. Pe acest teritoriu pare a fi existat şi o înjghebare
de stat slavo-română înaintea venirii Ungurilor 1
).
Partea mai muntoasă a acestei regiuni a format una din
cele patru (sau cinci) vetre dialectale dacoromâne, din care s'a
revărsat aşa zisul graiu bănăţean spre valea Mureşului, şesul Banatului,
colţul de răsărit al Sârbiei, partea de subt munte a jud.
Mehedinţi şi basinul Streiului. V. Transilvania, anul 72, Nr. 2,
p. 102—106; DR., Xi, p. 121 sq.; Siebenbürgen, Bucureşti 1943,
I, p. 309 sq.
4. A patra regiune de simbioză româno-slavă din fosta Ungarie
se găsea în Sudul Transilvaniei. Toponimicul Gl ămbo ac a
(v. mai sus p. 235) din jud. Sibiu dovedeşte, după criteriul stabilit
de Kn., vechimea ei. Această regiune cuprindea ţinutul de pe
râurile Târnava, Sibiiv 2
) şi Olt. Populaţia româno-slavă a fost
împinsă din acest ţinut, de Unguri şi apoi de Saşi, spre apus şi
miazăzi, la poalele munţilor Sibiului şi Făgăraşului. Aici a fost
„terra Blachorum" amintită la anul 1222. Harta lui Kn. ilustrează
destul de bine acest lucru 3
). Mai elocventă în această privinţă e
însă harta anexată la studiul lui W. Scheiner, Die Ortsnamen
im mittleren Teile des südlichen Siebenbürgens, apărut în Balkan-Archiv,
II şi III. Toponimicele slave şi româneşti se înşiră
aici, în Vestul şi în Sudul regiunii, la poalele munţilor, începând
din regiunea Sebeşului, trecând pe la apus şi miazăzi de Sibiu,
pe la miazăzi de Făgăraş, până în Ţara Bârsii. însuşi Scheiner
relevă aşezarea aceasta a toponimicelor româneşti (Balkan-Archiv,
II, 6).
x
) V. Dragomir, Câteva urme ale organizaţiei de stat slavo-romăne,
în DR., I, 147—161.
2
) Ţibinul — forma veche săsească (v. Drăganu, Rom. în v. IX-XIV,
553) — e numit de Românii din Poiana: R'm[l] Sîg'iiului, iar de cei din Gura-
Râului: Rău[l]-Mare.
3
) După Kn., regiunea Târnavelor era ungurească în sec. XI (v. p. 36
şi harta). Dacă Românii au venit în această regiune abia în sec. XIII, delà
cine au învăţat numele Târnavelor şi alte toponimice ca Glogovăţ, Obreja,
etc. (v. mai sus p. 258) ? înaintea Ungurilor, trebue să fi existat deci pe
Târnave o simbioză slavo-română, v. Drăganu, Rom. în v. IX-XIV, 501 ;
Petrovici, Continuitatea daco-romană şi Slavii, în „Transilvania", anul 73,
871.