DACO-SLAVA

elativ de timpuriu 1
).
RECENSII
Regiunile de simbioză slavo-română înşirate până acuma
subt Nr. 1, 2 şi 3 pot fi înglobate într'una singură care poate fi
definită în felul următor: Regiunea muntoasă şi deluroasă care
separă Ardealul de Banat sau, mai exact, câmpia Banatului de
de cetate", ponor „coastă prăpăstioasă cu mâncaturi de ape". Kn. spune
însuşi (p. 79 şi nota 78) că „multe nume geografice de origine slavă le-a
adus cu sine Valahimea care se revărsa din Balcani", ca Dămbrava (sic),
Lunca, Saliste, etc. Kn. a vrut să zică că aceste nume au fost date de Români
cu apelative de origine slavă existente în limbă (cum face cu toponimicele
ungureşti din Ardeal Lonka, p. 10, nota 18, despre care spune că
„stammen wahrscheinlich aus dem diesem slawischen Worte [Içka] entlehnten
rumänischen luncă"). Dar în cazul acesta în loc de acel etc. trebuia să
adauge şi pe Ponor pe care îl găseşte, în afară de jud. Hunedoara, şi în jud.
Alba (p. 80, nota 79) şi Cluj (p. 81, nota 82). Mai există ca apelative româneşti
Grind (Kn., p. 10, nota 19, p. 80, nota 80, p. 83, nota 90) (ung.
Gerend, jud. Hunedoara şi două toponimice în jud. Turda), cf. rom. grind
,,butte"