DACO-SLAVA

RECENSII 525
intre teritoriul ocupat de Unguri, care începea la apus de Făget,
la marginea regiunii de dealuri 1
), se întindea o zonă ocupată de
Slavi care au fost românizaţi mai târziu, după denazalizarea vocalelor
nazale slave 2
). Aceşti Slavi au dat numele numeroaselor
sate aparţinătoare cetăţii Şoimoş din sec. XV: Brusnic, Lăpuşnic,
Şiştaroveţ, Lăbăşinţ, Bara, Crivobara, etc. (Csánki, I, 762) y
).
Kn. (p. 75), ca toţi cercetătorii unguri, pretinde că în Lipova,
„wie es scheint" au fost colonizaţi pe timpul lui Ludovic cel
Mare, bogomili convertiţi la catolicism. De asemenea şi despre
Slavii din regiunea deluroasă acoperită de păduri delà Sud de
Mureş afirmă că s'ar fi aşezat, în mase puternice, în sec. XIV
şi XV. Dar niciun document istoric nu vorbeşte de vreo aşezare
de Slavi, nici la Sud şi nici la Nord de Mureş sau undeva în Ardeal.
Despre satele care aparţineau cetăţilor delà Agrigiu
(Agriş, jud. Arad), Dezna şi Siria, Kn. (p. 74) spune că au fost
colonizate cu „fremde Siedler" care erau constituiţi „überwiegend
aus Walachen", dar erau şi Slavi între ei. Satele sunt numite
„viile sclavonicales", ceea ce Csánki (V, 722) traduce cu
,.oIáh falvak". De fapt populaţia era româno-slavă şi nu era deloc
străină — niciun document nu spune că ar fi fost adusă din
ţară străină —, ci provenea din vechea populaţie slavo-română
delà marginea regiunii de dealuri. Şi aici, ca la Sud de Mureş, a
existat o zonă slavă românizată după sec. XI.
Istoriografia maghiară presupune că ar fi fost colonizări
recente de Slavi (Ruteni, Sârbi şi Bulgari) şi în Transilvania
(Kn., 79, 82). Nici aici nu există nicio mărturie istorică despre
migraţiuni sârbeşti. Sporadic nume de sate ca Schei (scris greşit
oficial Ştei; Csánki, V, 139: Scley, a. 1438), Sârbi (jud. Arad,
Bihor, Hunedoara, Maramureş, Sălaj, Satu-Mare), Sărbi=\\ng.
Szirb (Arad, Hunedoara), Sărbi=ung. Sserfuiva (Maramureş),
Rădmaneşti, Dobreşti, Pădurarii, Curtea, S pata, Temeresti, Făget, Româneşti,
Groşi, Drăgşineşti, etc. Pentru vechimea acestor toponimice, v. Drăganu,
op. cit., p. 252 sq. şi 264 sq.
!) V. Kn., 33.
2
) V. mai sus, p. 247 sq. şi 342, cele spuse despre toponimicele Mătnicul-Mare,
Mătnicul-Mic, Ohaba-Mâtnic şi Mîmftisel.
3
) Toponimicul Rădmaneşti din această regiune era numit de aceşti
Slavi *Radmanovîcî (Csánki, I, 7ß: Radmanorecs '.