DACO-SLAVA

518 E. PETROVICI
Pentru a ajunge la rezultatul prezentat în rezumat pe harta,
Kn. s'a servit de trei categorii de argumente: 1. istorice, 2. linguistice
şi 3. arheologice.
Din punct de vedere istoric, se bazează pe rezultatele lui
Bálint Hóman şi János Karácsonyi. Natural aceştia nu admit
existenţa unei populaţii româneşti în Ungaria înainte de sec. XII.
în ce priveşte vechimea elementului românesc în munţii
Transilvaniei, ţin să amintesc părerea istoricului german Hans
Koch 1
). Păşunile alpine, poienile din regiunile muntoase erau, şi
atunci ca acuma, exploatate de păstorii români. Regiunile din
Estul Ungariei indicate pe harta lui Kn. ca fiind acoperite cu
„Waldungen (Buchen- und Nadelholz) ohne Grundgewächs" (indicaţia
33 de pe p. 172), erau, şi în sec. XI ca astăzi, străbătute de
turmele Românilor.
Vieaţa pe care au dus-o strămoşii Românilor — „ein unstetes
Hirtenleben" — explică de ce aceştia n'au putut păstra numele
vechi ale oraşelor, — care de altfel secole de-a-rândul au
fost numai nişte ruine. Şi aceasta nu numai la Nord de Dunăre,
ci şi la Sud de Dunăre. Numele antice ale oraşelor din Moesia
le-au reprimit Românii delà Slavii care ocupau văile. în ce priveşte
numele de râuri din Dacia, ca Ampoiu, împoiţa, Olt, Dunăre,
Cris, Timiş, Someş, Argeş, v. Drăganu, Rom. în veac.
IX—XIV, p. 244, 313, 474, 490, 496, 536. De asemenea v. mai
sus p. 335, 336 sq. şi „Transilvania", anul 73, p. 865 sq. şi anul
74, p. 8 sq. V. şi Capidan, în Revista Fundaţiilor
Nr. 5. p. 268 sq.
Regale, anul X,
Criteriul linguistic principal întrebuinţat de Kn. pentru stabilirea
vechimii aşezărilor ungureşti este tratamentul vocalelor
nazale slave ç şi ç în toponimicele ungureşti de origine slavă (p.
9 sq.). Se ştie că limbile slave învecinate au pierdut de timpuriu,
în a doua jumătate a sec. X şi în întâia jumătate a sec. XI, caracterul
nazal al acestor vocale. Dacă toponimicul unguresc pre-
XII. Jh."? Titlul hărţii nu corespunde deci conţinutului ei. Iar dacă harta
arată realităţi etnice din sec. XII, de ce n'a trecut Kn. pe hartă şi „das
Vordringen des Rumänentums im XII. Jh."? Căci admite existenţa Românilor
în jurul Bălgradului (Alba-Iulia) în sec. XII (p. 128).
x
) V. mai sus citatul delà p. 265, nota 3.