DACO-SLAVA

&u AL. PROCOPOVICI
tină n'ar fi putut să dispară din graiul Dacoromânilor, dacă ne-am
fi găsit ca şi ei la Sudul Dunării. Pomii care cresc din vechime
în Dacia şi fructele lor au nume latine (prun, măr, păr, cireş).
De asemenea picula s'a păstrat în Dacia cu regiunile ei petrolifere,
nu însă dincolo de Dunăre, unde păcura se importa. Prin
urmare, ca picula, castanea şi fica să rămână cuvinte întrebuinţate
de Români de-a-lungul veacurilor, a fost nevoie de continuitatea
existenţei unor Români şi în regiunea smochinului şi a castanului
pe de o parte, şi în regiunea păcurei pe de altă parte.
Că ariile cuvintelor şi ale aspectelor linguistice de pe hărţile
ALR pot şi trebue lărgite adesea sau întinse şi asupra unor puncte
rămase în afară de ele, pentrucă informaţii din afară de ALR cer
asemenea corecturi, este foarte adevărat. împrejurarea aceasta nu
aduce însă în general nici o scădere temeiniciei şi utilităţii ALR,
în ce priveşte ariile lui. Dacă urmărim, în perspectivă largă —•
nici un atlas şi nici vreo altă operă n'ar putea să prindă în toate
amănunţimile şi cu toate diferenţierile ei imaginea linguistica n
unei regiuni mai reduse chiar sau numai a unei singure familii
mai numeroase —, persistenţa sau dispariţia unui cuvânt, nu prea
are importanţă că-1 mai întâlnim în cutare punct sau în vreun
colţ de ţară, unde harta nu ni-1 arată prezent. Nu putem fixa apoi
pe hartă decât o anumită fază în evoluţia graiului, într'un tablou
sinoptic şi sincronic. Informaţiile din afară de atlas sunt de obiceiu
mai distanţate în timp unele de altele. Aceeaşi hartă ar putea
să aibă chiar în intervale scurte înfăţişări deosebite. Acestea pot
fi de însemnătate mare pentru înţelegerea unor fapte anumite,
dar dacă gândul ne porneşte să înţeleagă structura linguistica a
unei ţări, cu toată complexitatea ei istorică, geografică, socială,
etc., faptele trebue judecate în virtualitatea şi în continua lor devenire,
deci oarecum independent de momentul în care a fost alcătuit
un atlas linguistic sau din care datează celelalte informaţii
de care ne folosim. (Problema continuităţii d. ex. n'ar putea să
aibă altă soluţie în baza unui atlas din 1940 decât în baza altui
atlas cu un veac, două trei, mai vechiu sau mai nou). Important
este deci în cazul acesta să ştim unde un cuvânt, o expresie sau
orice aspect linguistic îşi păstrează încă toată vigoarea lor, de
unde a dispărut sau unde e pe dispărute; interesează aşa dar nu