DACO-SLAVA

510 AL. PROCOPOVlCl
după epoca străromână în dreapta Dunării, ar fi trebuit să lăsăm
şi în graiul de toate zilele al Slavilor de acolo şi în toponimia
lor urme mult mai numeroase. Situaţia ar trebui să fie cel puţin
asemănătoare cu ceea din toponimia de de-a-lungul versantului
nordic al Carpaţilor ( din Galiţia orientală până în Moravia şi Silezia,
pe unde graiurile mai păstrează şi altfel elemente numeroase
de origine română, îndeosebi termeni păstoreşti (cf. şi hărţile
din M. Maîecki şi K. Nitsch „Atlaz jçzykowy Polskiego
Podkarpacia", Krakow 1934), şi mai ales ca în graiul Huţanilor
bucovineni, galiţieni şi maramureşeni, de o bogăţie mare de elemente
româneşti. Influenţa română asupra Slavilor din dreapta
Dunării n'ar putea să fie în cazul acesta mai redusă decât a acestora
asupra noastră.
Pentru începuturile convieţurii slavo-române nu se poate
pune chestiunea prestigiului mai mare sau mai mic al uneia din
cele două limbi. Bulgarii s'au încreştinat în sec. IX şi biserica
lor a primit o organizaţie mai temeinică numai subt ţarul Simion
(893—927), slujbaşii ei desfăşurând o intensă activitate cărturărească.
Prin urmare numai din sec. X înainte slavona bisericească
a devenit în lumea ortodoxă de aici limba de prestigiu dominant.
Dar pe atunci noi am şi ieşit din epoca străromână, iar influenţa
slavă care ne venea prin biserică a fost de ordin cărturăresc, nu
rezultatul unei simbioze. Ea a putut să aibă doar efecte ca ale
limbilor care ne-au dat neologismul modern cu tot alaiul fenomenelor
datorite înrâuririi lor. Influenţa slavonă bisericească n'a
putut să pătrundă deci în adâncurile graiului popoular şi n'a putut,
cu atât mai puţin ; să atingă caracterul toponimiei noastre.
Ba influenţa aceasta, cu tot prestigiul ei mereu crescând, n'a putut
să-i salveze nici pe Dacoslavi, care s'au pierdut printre noi
desnaţionalizându-se şi a căror desnaţionalizare cam de pe atunci
trebue să fi făcut mai repezi progrese, căci se desăvârşeşte în sec.
XII. Dacoslavii n'au mai existat în sec. XIII. Intre altele ştim că
au fost românizaţi, precum a arătat G. Kisch, încă înainte de venirea
Saşilor în Ardeal. înrâurirea ulterioară a limbii bulgare şi
chiar a celorlalţi Slavi, dela răsărit şi miază-noapte, a avut în general,
precum arată hărţile ALR, doar efecte regionale, chiar dacă
cuprind arii mai întinse. La adăpost de înrâuririle acestea, deşi