DACO-SLAVA

RECENSII 509
îşi are explicarea sa firească. Strămoşii Aromânilor au aparţinut
grupului străromân de Est şi n'au fost prin urmare în nemijlocit
contact cu Albanezii, fiind în acelaşi timp şi mai la o parte de înrâurirea
Grecilor, dar şi mai îndepărtaţi de lumea romană delà
Apus şi de căile de comunicaţie maritimă directă între ţărmul
apusean al Peninsulei Balcanice şi Italia de Sud ; strămoşii noştri
au aparţinut grupului străromân de Vest şi Nord-Vest şi se aflau
deci în apropierea Albanezilor şi în legătură directă cu ei, trăind
în condiţiuni politice şi geografice asemănătoare ca şi aceştia.
Situaţia s'a schimbat cupă aşezarea Slavilor la malul drept
al Dunării. Aromânii au pornit spre Sud, sustragându-se astfel
înrâuririi Slavilor de lângă Dunăre şi ajungând în sfera influenţei
greceşti, dar printr'un alt şir de migraţiuni luând contact mai
apropiat şi cu Albanezii (cf. d. ex. ce spune Th. Capidan despre
Fărşeroţii din Albania, v. „Aromânii", p. 172). Presiunii slave
i-au cedat şi Străromânii de Vest din dreapta Dunării. Au fost
împinşi sau în direcţia ţărmului dalmatin sau au trecut Dunărea
spre miazănoapte la fraţii lor de acolo. Influenţa slavă care a continuat
aci la Nord asupra lor, nu mai e a Slavilor din dreapta
Dunării, ci a Dacoslavilor, Slavi meridionali şi aceştia, de care
ne vorbeşte E. Petrovici în numărul acesta al Dacoromaniei şi
despre a căror intervenţie în istoria dialectului dacoromân mai e
vorba şi la alte locuri în paginile precedente. Dintre Străromâni,
fie apuseni, fie răsăriteni, n'au putut să rămână printre Slavii
meridionali din dreapta Dunării decât foarte puţin, prea puţini
ca să nu se piardă cu desăvârşire printre aceştia. De aceea influenţa
română, deci şi a Dacoromânilor îndeosebi, asupra Slavilor
de acolo e mult mai redusă decât influenţa veche slavă asupra
noastră, iar ce avem mai mult subt acest raport aci în Dacia,
ne vine înainte de toate delà D'acoslavi, nu delà Slavii din dreapta
Dunării. Aceasta a fost greşala pe care am făcut-o până acuma
şi căreia i se pune capăt în acest număr al Dacoromaniei, mai
ales prin studiul lui E. Petrovici, că vorbind despre vechea înrâurire
slavă, ne-am gândit aproape numai la Slavii din dreapta
Dunării, nu şi la Dacoslavi, care pentru Dacoromâni au un rol
de importanţă extraordinară. Dacă locuinţele strămoşilor noştri,
ale Dacoromânilor, ar fi continuat să fiinţeze în număr mare şi