DACO-SLAVA

S08 AL. PROCOPOVICI
„Über die Sprache und Heimat der Rumänen in ihrer Frühzeit",
p. 659 dm ZfrPh LIV). Pe când însă in dialectul dacoromân
influenţa slavă veche îşi mai are continuarea ei destul de puternică
şi după epoca străromână, în dialectul aromân nu i se mai
pot descoperi urmele apoi. Pe de altă parte elementele române în
limbile slave meridionale sunt mult mai puţin numeroase decât
elementele slave în limba română. Influenţei slave prelungite la
Dacoromâni i se substitue la Aromâni o influenţă grecească intensă.
Influenţa română asupra limbii greceşti este în întregime
de origine aromână, pe când în limbile slave din dreapta Dunării
ea e de covârşitor caracter dacoromân. Deplasarea Aromânilor
spre Sud explică deosebirea între dialectele dacoromân şi aromân
în ce priveşte măsura şi timpul până la care au fost influenţate
de vechile graiuri slave de dincolo de Dunăre, iar motivele disproporţiunii
între elementul slav în dialectul dacoromân, pe de o
parte, şi între elementele dacoromâne în limbile slave meridionale,
pe de altă parte, ar trebui căutate în tot felul de împrejurări istorice
şi culturale, în mare parte însă nu îndeajuns de lămurite, dar
printre care şi prestigiul scăzut al limbii române, când în biserică
şi în cancelarii s'a introdus la noi slavona oficială.
Cred că acele cauze ale deosebirilor amintite aci pot fi văzute
acuma cu şi mai multă limpezime, mai ales după rezultatele unor
cercetări de dată foarte recentă. In altă parte, deasemenea Th.
Capidan stăruia asupra faptului că influenţa veche grecească,
care şi-a făcut loc în limba albaneză şi a lăsat urme şi în dialectul
dacoromân, aproape nu se poate descoperi sau chiar nici nu
există în dialectul aromân (cf. îndeosebi „Aromânii", p. 155—
164). Mai ştim însă că şi influenţa veche albaneză sau apropierile
încă străromâne — întru cât ar putea fi vorba şi de manifestări
similare ale substratului traco-iliric într'o parte şi alta — între
limba albaneză şi limba română se arată de mult mai mare extensiune
şi intensitate în dialectul dacoromân decât în cel aromân şi
că un număr considerabil de elemente latine s'au păstrat în acelaşi
timp şi la noi şi la Albanezi, fără ca să fie şi în uzul Aromânilor
(cf. ib. p. 169—173). Paralelismul acesta, în ce priveşte deosebirea
dintre cele două dialecte române, între vechile elemente
greceşti, albaneze şi cele latine chiar, este foarte semnificativ şt