DACO-SLAVA

RECENSII 503
acelaşi titlu de „întrebare creştinească". Aşa s'a chemat deci şi
catehismul Marţian, care derivă împreună cu cel din 1559 dintr'un
arhetip comun, fără ca unul să poată fi copiat de pe celalalt,
în catehismul Marţian se păstrează şi partea finală a prefeţei
în care nu se pomeneşte de Efrem, mitropolitul Ţării Româneşti,
şi desigur că nici în partea dela început nu se amintea nici
de „craiul" Ardealului, nici de episcopul Sava. Acestea sunt adausuri
care se potrivesc numai pentru cartea imprimată de Coresi
şi care au putut fi făcute numai de el.
Despre titlul catehismului dela Sibiu din 1544, din care nu
s'a descoperit încă nici un exemplar, nu putem afirma nimic cu
siguranţă. Cum însă celelalte trei catehisme româneşti, cunoscute
nouă, îşi au toate originea în acelaşi arhetip, expresia „întrebare
creştinească" a fost întrebuinţată la noi numai o singură dată ca
traducere a unei expresii similare în altă limbă. Când au
apărut în sec. XVII catehismele româneşti calvine, nime nu şi-a
mai adus aminte de ea. Catehismul dela Prisaca de lângă Alba-
Tulia din 1642 (nu din 1640, precum a dovedit N. Dragami) poartă
titlul de „Otveatflnicü, cartea ce se cheamă catehizmuşu" (v.
id. ,,Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie des origines
à la fin du XVIII-e siècle", Bue. 1938, pag. 43, cf. Şt.
Pasca „Cel mai vechiu ceaslov românesc", Buc. 1939, pag. 18).
Mitropolitul Varlaam al Moldovei şi-a publicat în 1645 răspunsul
la această „cărţulie mică în limba noastră rumânească tipărită"
cu „sămnul" (i. e. „titlul") „ei catihizmul creştinescu", iar
replica calvinilor din 1656 se cheamă „Scutulü catehizmuşului".
Am putea cita şi alte „catehisme" româneşti, dar nicăiri nu mai
întâlnim termenul de „întrebare creştinească". Coresi însuşi 1-a
peri frazat în prefaţa sa, precum am văzut, înşirând numele părţilor
esenţiale ale cărticelei sale.
Originea boemă a termenului acestuia fiind neîndoielnică,
dece l-am fi primit numai pe calea ocolită a unui catehism unguresc
inexistent, fără ca să-1 putem descoperi în uzul Ungurilor în
vreo altă carte şi fără ca să putem aduce dovezi convingătoare că
in 1559 sau înainte de acest an a fost tradus vreun catehism unguresc
în româneşte?
Mi-am încheiat studiul citat mai sus cu concluziunea următoare: