DACO-SLAVA

502 AL. PROCOPOVICI
Sa ne reamintim pe scurt faptele care ne interesează aici.
La începutul erei creştine, cei care voiau să treacă la credinţa
nouă şi să primească taina botezului,catecumenii (gr. v.ocxrf/oò-
[jLSvoi ), trebuiau să-şi facă mai întâi cuvenita pregătire religioasă,
instrucţia pe care le-o dădeau catiheţii (gr. xatr/x^^çj era fireşte
orală şi se numea y.ax-fç/rp%, învăţătura aceasta a cuprins
de cu vreme Crezul, Tatăl-nostru şi apoi şi decalogul. Şi scrieri
catehetice, în formă de întrebări şi răspunsuri (spulasi; xzl dnoxpiasi;
lat. quaestiones et responsiones) sunt cunoscute veacurilor
de mai de mult (pentru veacul VIII şi IX v. Karl Krumbacher
•„Gesch. der byz. Litt.", pag. 75, 148, cf. 113). Din antichitate
însă nu ne-a rămas niciun formular al instrucţiunii date catecumenilor.
Când de obiceiu nu se mai botezau decât copii, catehizaţia
de altă dată şi-a pierdut rostul. Evul mediu n'a cunoscut
încă manuale pentru instrucţiunea laicilor. Ele apar mai întâi la
husiţi, la fraţii boemi şi la valdensi, având mai adesea în titlul
lor termenul de ,,întrebări" (astfel „Böhmische Fragen", „Interogacions
menors"). Şi unul dintre catehismele luterane cele mai
cunoscute, al lui Johann Brenz, din 1535, are titlul de „Frag estücke".
Luther însuşi a folosit numai termenul de „catehism"
(„Katechismus"), făcând din cuvântul pentru instrucţia catehetică
titlul manualului de catehizaţie. Acest termen a fost păstrat
şi de Calvin („Catehismus sive christianae religionis institutio
Ecclesiae" 1538) şi şi de catolici, când aceştia au opus catehismul
lor celor reformate (P. Canisius „Parvus catechismus catholicorum"
1556, cf. „Opus catechismicum sive de summa doctfinae
christianae" 1554).
Important este faptul că aceste cărţulii au fost numite şi la
reformaţi şi la catolici de preferinţă „catehism", termen intrat
în uzul general, şi că expresia „întrebare" sau „întrebare creştinească"
nu se poate descoperi în titlul catehismelor ardelene nici
ale Saşilor, nici ale Ungurilor.
„întrebare creştinească", amintindu-ne titlul curent al catehismelor
boeme, n'a fost însă nici la noi Românii o numire obişnuită
şi destul de înţeleasă a catehismului. Aşa se cheamă la noi
catehismul copiat de popa Grigore din Măhaci. Textul lui fiind
acelaşi ca al catehismului din 1559 şi acesta trebue să fi avut