DACO-SLAVA

490 AL. PROCOPOVICI
Ecouri din largul zărilor hasarabene dau un colorit original
şi interesant stilului şi argumentării lui Ştefan Ciobanu. Academicianul
nostru are îndeosebi meritul, care nu poate fi preţuit
îndeajuns, de a îmbogăţi informaţia noastră, punând din plin la
contribuţie literatura ştiinţifică rusească de dinainte de 1918 şi
autori ucraineni şi poloni mai vechi şi mai noi. Atenţiunea ni se
îndreaptă mai ales asupra observaţiilor făcute în lucrarea de faţă
în legătură cu organizaţia bisericească şi vieaţa cărturărească din
Maramureşul de altă dată.
Problema celor dintâi traduceri româneşti e de importanţă
capitală pentru istoria literaturii şi a limbii române. Şt. Ciobanu,
examinând părerile predecesorilor săi, supune deopotrivă criticii
sale autori de mare reputaţie ştiinţiifică, ale căror teorii se întemeiază
pe argumente de toată greutatea, şi alţii de mai puţină
seriozitate. Se pare că îi dă mai multă dreptate lui Milan P. Şesan.
care s'a ocupat de lucrurile acestea în „Originea şi timpul
primelor traduceri româneşti ale Sf. Scripturi", Cernăuţi 1939,
. (pag. 153), lucrare vrednică de toată lauda pentru bogăţia izvoarelor
ei bibliografice, mai ales ale celor ceheşti, dar bizară prin
ciudăţeniile ei stilistice şi prin alunecările din logica argumentării
ei. De acord cu Milan P. Şesan, dar fără de a-i primi şi
încheierile. Şt. Ciobanu declară toate ipotezele de până aci lipsite
de temeiuri ştiinţifice destul de convingătoare şi crede că nu trebue
să se îndoiască de netemeinicia lor.
Ipotezelor vechi le adaugă aşadar una nouă. Cele mai multe
dintre textele pe care le-a studiat, manuscrise slavo-române şi române,
n'au fost publicate încă. In raţionamentele lui găsesc fireşte
un loc însemnat şi tipăriturile lui Coresi. Toate cărţile acestea
sunt psaltiri sau praxii sau evangheliare (cf. îndeosebi şi cele
18 planşe dela sfârşitul lucrării). Ele ar deriva toate, întru cât
sunt de acelaşi cuprins, din câte un singur arhetip comun, slavoromân
(cf. pag. 45, 48, 54), alcătuit „din impulsul necesităţilor
didactico-religioase şi afl] împrejurărilor istorico-culturale din
Maramureşul de altădată" (pag. 57).
Prin urmare, traducerile acestea nu pot fi puse în nicio legătură
de cauzalitate nici cu mişcarea husită şi aşezarea unor husiţi
printre noi, nici cu reforma lui Luther, nici cu propaganda