DACO-SLAVA

RECENSII
fonetic românesc" (cf. şi I. Iordan în Bui. „Alexandru Philippide"
VII-VTII 348). Enigma se lămureşte în acest volum. V.-slav.
rana ar fi dat rană, nu rână, pentrucă n a fost exploziv (nu imploziv
ca în lat. canem > cane d. ex., închizând silaba întâia).
„Faptul că rotacismul nu apare în aromână concordă cu situaţia
diferită a lui -n- în acest dialect (v. mai sus, p. 46) : aci n nu a
nazalizat vocala precedentă; fiind tratată ca explozivă, consoana
nu a putut inova" (p. 50—51). Dar pe astfel de căi ajungem la
concluziunea că n din arom. câne a fost imploziv, pentrucă 1-a prefăcut
pe a în â, a fost exploziv pentrucă dialectul aromân nu cunoaşte
fenomenul nazalizării şi al rotacismului ! Părintele acestei
teorii a silabelor când închise, când deschise este Anton B. I. Balotă,
iar Al. Rosetti a intrat în cercul vicios (cf. DR IV 1153—
1162 şi 1168) al acestuia, fără ca să-şi dea seama in câte şi în ce
fel de contraziceri se încurcă.
Dar de ce aş mai continua. Cartea întreagă se prezintă din
pagină în pagină şi în fiecare rând al ei la fel. Te miri cum au
putut să încapă în aşa de puţine pagini atâtea aberaţii. Cât de „în
curent cu actuala stare a studiilor linguistice despre vieaţa limbii
române" (Bui. „Alex. Philippide" VII-VIII 345) este această istorie
a limbii române, cât de documentată în concepţiile ei şi cât
de îngrijită în informaţiile culese din alţi autori, se poate vedea
şi din recensiile la vol. I ed. a 2-a şi la vol. III de G. Giuglea
(„Langue et littérature" T 291—302), de Th. Capidan (ib. 308—
312) şi de E. Petrovici (DR X 128—146). Aşa nu se onorează
cultura noastră, nu se cinsteşte şi nu se serveşte cugetarea noastră
ştiinţifică, oricât de monumentală ne-ar fi opera.
489
AL. PROCOPOVICI
ŞT. ciOBANU: începuturile scrisului în limba românească.
AAR., Bucureşti 1941, p. 58 şi 18 planşe.
PROF, N. SULICA : Catehismele româneşti din 1544 (Sibiu) şi
1559 (Braşov). Precizări cu privire la izvoarele lor. Extras din
anuarul liceului „Al. Papiu Ilarian" din Târgu-Mureş. 1936, p.
15—69.
17