DACO-SLAVA

488 AL. PROCOPOVICI
accentuat si de ce spunem piept şi nu păptf E palatalizează după
Al. Rosetti consonantele precedente chiar fără să devie ie mai
întâi. In deus < seu „alterarea consoanei iniţiale ... a fost provocată
de vocala prepalatală" ca şi în caelum > cer sau gelu >
ger şi „nu e nevoie să presupunem că numai diftongul ye ( dacorom. bine, arom. g ine şi dentem > dacorom., arom.
dinte (ib.). Şi autorul nu simte nevoia să ne arate de ce în cazurile
acestea în aromână b a fost palatalizat, iar nu şi d. Nu
ajunge să înţelegem că ce credea O. Densusianu (loc. cit.), ce ne
mai îndârjim să credem toţi ceilalţi din ţară şi străinătate şi ce
ştiu studenţii noştri din cele dintâi lecţii ale lor, nu este adevărat?
Diftongării lui é şi 6 înainte de a (ă) sau e, pe care alţii
ne-am deprins să o numim metafonie, îi zice „Umlaut" şi se
foloseşte de prilejul acesta, ca să ne facă teoria „Umlaut"-ului
în limbile romanice. „Fenomenul este caracteristic pentru limbile
germanice... şi pentru română. Româna ocupă, în aceasta
privinţă, un loc aparte printre limbile romanice, care cunosc fenomenul
de „Umlaut", dar nu şi diftongarea" (p. 31—34, cf. p.
99—100, unde se mai chiama şi „inflexiune"; pentru termenii de
„metafonie" şi „inflexiune" în uzul linguiştilor francezi v. J. Marouzeau
„Lexique de la terminologie linguistique"). Prin urmare
în ce priveşte „Umlaut"-ul, limba română se deosebeşte, ca şi
limbile germanice, de limbile romanice, iar acestea cunosc totuşi
.,Umlaut"-ul, dar nu şi diftongarea, şi diftongarea e „Umlaut".
Desigur, autorul s'a gândit, ca şi în „Recherches" p. 135—142,
la faptul că condiţiunile în care se produce metafonia — de ce am
evita termenul francez? •— nu sunt aceleaşi în toate limbile. Dar
lucrurile, care altfel nici nu privesc problema străromânei, se puteau
spune mai limpede, cu -mai multă precizie în fond şi formă,
şi într'un stil mai puţin savant.
„Nu înţeleg" scrie E. Petrovici în recensia amintită mai sus
(p. 136), „de ce aminteşte R. la p. 41 trăsătura caracteristică a
fonetismului limbii slave comune (şi al paleoslavei) de a avea
silabe deschise. Aceasta nu are niciun raport cu niciun fenomen