DACO-SLAVA

•48ß AL. PROCOPOVICl
nici cu al său e in loc út ic. Intrebuinaţrea lui ca înjurătură, în
forma merde, ne reaminteşte turc. merdud s. merdut ,,repoussé,
rejeté, non accepté, abject, maudit''. Şi împrejurarea că arom.
merde are în silaba întâia un c, nu că, arată că nu prea poate fi
decât un cuvânt destul de nou. Traducerea „excremente", dată
cuvântului aromânesc, pare că-şi găseşte explicarea în etimologia
greşită (< lat. merda) şi poate şi prin apropiere de franc, merde!
.,exclamation grossiere, pour rejeter qqch., repousser qqn.".
La obiecţiunile mele privitoare la palatalizarea labialelor s'ar
mai putea adăuga multe altele, ca îndeosebi acelea pe care i le-am
făcut lui Al. Rosetti în DR VI 411—419, dar de astă dată cu regretul
că din expunerea dsale a dispărut ..temeinicia" pe care
i-am recunoscut-o totuşi atunci.
Că forme onomastice ca Qrud, Fichur, Boul (adecă Crud,
Fecior, Boul) atestate în diplomatica sec. XIII şi altele de felul
lor nu pot face dovada că în acea epocă a dispărut -u (p. 89), am
arătat în DR VI 405—408. Lucrul a fost lămurit acum definitiv
de colegul E. Petrovici, acesta arătând în acelaşi timp şi cât de
greşită e părerea autorului (p. 88, 90—91) că palatalizarea consonantelor
(deci şi a labialelor) şi rolul pe care îl are în morfologia
noastră opoziţia între consonantele muiate şi nemuiate (dure
şi moi) ar fi urmarea unei influenţe a limbilor slave meridionale
(v. acest volum al Dacoromaniei, p. 132—137).
Altă dată autorul a fost de părerea că plurale ca părţi, cărţi
ar fi putut exista în sec. XVI doar în Transilvania de Nord, nu
ca forme arhaice, ci pe urma unei substituiri analogice a lui a în
locul lui ă („Recherches" 82). Acum susţine despre apariţia lui
ii în pluralele părţi, cărţi că „fenomenul e recent, în dacoromână,
întrucât în textele din secolul al XVT-lea mai găsim atestate forme
cu a: cărţi, cetăţi, corăbii, întrebări" şi că „fenomenul apare,
uneori, şi în aromână" (p. 96). N'a avut dreptate nici atunci (cf.
DR VI 409) şi n'are nici acum. Textele în care se găsesc numai
forme de felul lui cărţi reprezintă numai o anumită regiune a teritoriului
dacoromân. Nu se pot trage concluziuni pentru întreg
cuprinsul unei limbi dintr'un aspect doar regional al ei. Autorul
însuşi constată că forme ca nari există si astăzi în „nord-vestul
domeniului dacoromânesc" (ib.). Dacă se vor păstra acolo încă