DACO-SLAVA

DACO-SLAVA
Măhaciu (Turda) < slav. *Műxaci x
) (< műxű „muşchiu"). De
altfel nici în limbile slave ierul neintens n'a dispărut în derivatele
lui műxű, pentru ca să se evite grupul de consonante
mx- greu de pronunţat, de ex. bulg. măhav, mă/iovat, mă/ia~
vosi, etc., rus. moxovátyj, moxovík, moxovôj, etc. 2
) Ierul mare
(M) păstrat e deci redat aci printr'un ă.
In unele cazuri se pare că şi ierul intens a dispărut în
forma românească a toponimicelor, astfel Zdrapţ, scris şi
Zdrapţi (Hunedoara) < slav. *Zdravïcï, cf. două localităţi Zdravec
în Bulgaria 3
) Dobroţ (Hunedoara) < slav. "Dobroticî 4
-),
etc. 5
) Formele acestea româneşti au la bază nu nominativul
formelor slave, ci cazurile oblice, în care ierul din silaba penultimă
era neintens: gen. Zdravica, dat * Zdravîcu, etc. 6
)
In multe cazuri, forma românească redă pluralul slav. de
ex. Strettiti (Alba, Sălaj) < *Srëmïci (sârb. Sremci „oameni
originari din Srem, vechiul Sirmium) şi toponimicele terminate
în -inţi: Băcăinţi, Binţinţi, Jeledinţi, Pischinţi (toate patru
în jud. Hunedoara) > slav. -iniei. Deoarece în Banat -i al pluralului
n'a lăsat nicio urmă în pronunţare după /, e probabil,
că toponimicele terminate în -inţ (Balinţ, Belinţ, Belotinţ,
Budini, Bogodinţ, Chesinţ, Covăsinţ, Lăbăşinţ, Lălăşinţ, bli~colini)"
1
) reprezintă tot o formă de plural (cf. mai jos p. 262 sq.).
Subiecţii vorbitori simt formele Balinţ, Belinţ (pronunţat
Bielinţ 8
) ca forme de singular. Forma articulată e în -u:
Budzinţu (^Budini). Aceasta nu e însă o dovadă că într'o
') V. Kisch, Siebenbürgen im Lichte der Sprache, 23. Despre sufixul
•aci, v. Vondrák, Vergisi.
perit cu muşchiu".
Gramm, I, 612, "Müxaä ar însemna „loc aco­
2
) Nu e nevoie să presupunem că Măhaciu a fost împrumutat de
Români delà Unguri (Mohács), cum face Weigand (care îl scrie greşit Mo-
.haciu, BA., I, 14) şi Kisch (op, cit., 86).
3
) V. Dictionnaire
4
) V. mai jos.
des localités d. I. roy. d. Bulgarie, 112.
s
) V. DR., VIII, 178—179.
•) V. mai jos.
7
) în Indicatorul statistic al satelor şi unităţilor administrative din
România, Bucureşti, 1932, acest toponimic e scris Nicolinţi.
8
) Din materialul inedit ALR II, satul Chisătău.
257